In 2024 competitiile Backyard Ultra s-au intors in Romania. M-am bucurat si am dorit sa fiu mai mult decat un simplu participant. Am aflat de UNDERDOGS – THE BACKYARD ULTRA cu un an inainte de data startului. Cu siguranta urma sa particip. Insa voiam sa fac ceva in plus. Daca eu am fusesem, dar si norocos, sa pot participa la mai multe curse de BYU in afara tarii pentru a-mi domoli aceasta “pofta” de backyard ultra, mi-am dorit ca alergatorii romani interesati sa poata alerga un “Backyard Ultra” veritabil chiar la noi in tara. Acest lucru a fost posibil dupa un an (2023) in care nu au existat astfel de competitii.

Beatrice Ionescu m-a inzestrat cu “calitatea” de BYU ADVISOR, astfel ca am avut bucuria si onoarea sa impartasesc din experienta, cunostintele si filozofia mea legate de acest concept de ultramaraton. Am avut onoarea sa prezint tot ceea ce stiu despre acest format inclusiv intr-un LIVE pe Facebook (in luna Iulie), dar si in discutii separate cu participantii inscrisi la UNDERDOGS – THE BACKYARD ULTRA 2024.

Nu fost doar atat. M-am regasit imediat in ideea de “underdog”. De fapt chiar asta am fost la prima competitie tip “last man standing” de la noi, in Mai 2021, un “underdog”, un “outsider”, un alergator cotat cu putine sanse sa ajunga “last man standing”. Atunci am reusit sa fiu “assist” cu 33 de ore.

Inainte de fiecare cursa de BYU am incercat sa raman fidel principiului ca un “backyard ultra” nu seamana si nu trebuie asociat cu nici un alt tip de ultramaraton. Am stiut asta inca inainte de primul BYU. Si mi-am intarit ideea dupa fiecare competitie.

Pe de alta parte, acest tip de ultra are un aer mai rebel, mai putin formal. Am observat la alergatorii romani nu au doar dorinta de a incerca ceva nou sau ceva care sa le testeze limitele. Ci mai ales simt nevoia de a se exprima cat mai liber posibil in alergare, plecand de la ideea ca nu le sunt impuse o distanta sau un timp limita.

Iar exprimarea libera in alergare vine la pachet si cu posibilitatea de a visa deschis catre un rezultat personal maret. Inclusiv de a tinti sa ramai ultimul alergator in picioare.

La UNDERDOGS – THE BACKYARD ULTRA 2024 toata povestea a fost unica, plecand chiar de la traseu. Acesta se afla in mijlocul naturii, intr-un cadru montan. Totusi, cea mai mare parte a turei de 6,7 km este pe asfalt. Traseul a fost format din trei bucle parcurse, finalul fiind in urcare.

Unica a fost si combinatia dura de detalii pe care am simtit-o abia in cursa: caldura mare, un traseu expus la soare in mare parte si asfaltul care acoperea 80% din lungime. Astfel ca provocarea nu a mai fost sa ajungem la numar mare de “ture”, ci sa rezistam fiecarei ore.

Am reusit sa raman in cursa 12 ore (de la 10 dimineata la 10 seara), parcurgand peste 80Km. Plecasem chiar de la o tinta si mai mica (6-7 ore). Dar cifrele rotunde ma atrag mereu. Daca in alte competitii BYU am mers pe ideea de “zbor”, “de plutire” intrucat traseul permitea aceasta stare, la Brebu am simtit intens fiecare pas al alergarii si mi-am zdruncinat fiecare partica a corpului. Poate ca am exagerat, intrucat am ramas cu mari dureri de spate si o stare generala de uzura a organismului. Chiar si mental am ramas marcat. As fi fost insa si mai afectat mental daca nu impingeam limitele spre maxim.

BYU nu inseamna sa te simti bine o perioada, dupa care renunti. Daca dupa un “backyard ultra” as spune ca ma simt bine si ca totul a fost minunat ar insemna ca nu am luptat suficient cu mine sau cu orele si ca nu am dat tot aveam mai bun din mine.

Cu toate ca energia si atentia au fost solicitate enorm in cele 12 ore de competitie, am avut ragazul si curiozitatea sa observ ce se intampla in cursa. Avand deja o imagine generala despre ce se petrece la un “backyard ultra” am dorit sa aflu ce anume mi se confirma si ce nu. Cel mai impresionant este sa vezi reactia si atitudinea alergatorilor fata de ei insisi si fata de competitia la care iau parte. Este uimitor sa vezi ca unii oameni, desi se afla la primul BYU, au trairi speciale care se intalnesc numai la Backyard Ultra. Un exemplu ar fi decizia de realiza tura completa de 6.7, desi stiau ca nu se mai vor incadra in timp. Ar fi putut sa vireze catre sosire undeva pe la jumatatae traseului.

Pentru mine UNDERDOGS BACKYARD ULTRA 2024 a avut doua planuri: cel de participant si cel de membru al echipei. Nu ar fi corect sa spun ca am contribuit cu ceva la organizarea evenimentului, insa am fost foarte bucuros sa stiu ca informatiile si ideile propuse de mine au fost luate in calcul. Si pentru asta ii sunt recunoscator lui Beatrice.

Asa cum era si planul, am ramas in zona de Start/Finish dupa ce m-am oprit din alergarea mea. Imi doream sa observ cursa si de pe margine. E drept, mi-a fost greu sa procesez startul sportivilor ramasi in competiei atat timp cat eu nu ma retrasesem. Nu prea intelegeam se ce intampla si de ce eu nu mai sunt la start.

In schimb am incercat sa fiu eu acela care anunta cele trei minute ramase pana la un nou start si chiar sa anunt plecarea intr-o noua ora de concurs. Si toate acestea in toiul noptii. Am realizat ca este la fel de greu sa ramai concentrat pe “competitie” ca si membru al “staff-ului”. Pana la urma sportivul din mine avea nevoie de odihna si am mers la somn pe la ora 3AM. A fost un somn la doi pasi de linia de Start / Sosire, presat cu fluiere si urale.

Am alergat alaturi de sportivi puternici, dedicati si haiosi. Am remarcat la multi dintre cei 29 de participanti un urias entuziasm legat de conceptul “backyard ultra”. Unii participanti debutanti au avut o “logistica” impresionanta”. Altii mi-au parut foarte conectati la cursa lor. Au fost si oameni care au tras de ei peste ceea ce parea limita cu care erau obisnuiti. Toate acestea mi-au dat de inteles ca oamenii acestia s-au informat bine, s-au pregatit foarte bine si au inteles perfect ce inseamna “spiritul” Backyard Ultra.

Cel mai mult am apreciat sufletul depus de organizatoarea evenimentului, Beatrice Ionescu. Dar nu a fost doar suflet, ci si: efort mental si fizic, documentare multa, timp urias alocat pregtairilor, calitati organizatorice si de lider.
Ii multumesc si o felicit pentru tot ce a reusit sa creeze la Brebu inca de la prima editie. Apreciez faptul ca a tinut cont si de ideile, sfaturile si recomandarile mele.

Prin UNDERDOGS spiritul BACKYARD ULTRA a revenit in Romania si astfel a inceput o noua etapa de dezvoltare a acestui concept in tara noastra.