Alerg un numar extrem de mare de curse intr-un an, astfel ca multe ajung sa semene intre ele. Fiecare alergare are totusi ceva special. Pe 18 Septembrie 2016 am revenit pe fabulosul Transfagarasan pentru a alerga in sfarsit si proba de maraton (42Km), sustinand cu mare drag aceeasi cauza – Scoala  de Valori.

In 2015 castigasem cursa de Ultramaraton (64Km), dupa un final palpitamt pentru mine cel putin. Am urcat, am cazut si am revenit. Pentru ca am crezut ca pot face asta. Nu e lozinca, este un crez pentru mine.

Am ajuns la start putin dat peste cap de intamplarea din ziua precedenta de la Ivzorul Muresului (Maratonul Mures-Olt). Nu eram in cea mai buna stare, asa ca am apelat la rabdare. Dupa urcarea spre Balea, unde eram pe locul doi, am decis sa recuperez pe coborare. Am intrat in alta viteza, ruland aproape de maxim. Insa diferenta nu se micsora semnificativ. Era ceva ce nu intelegeam. Nu stiam exact cine e in fata.

Am gandit ca e mai bine sa alerg in ritmul meu o perioada, neriscand sa-mi pierd toata energia inainte de jumatatea cursei. Astfel alergarea a devenit mai placuta. Ajungand totusi la borna cu Km 21, la Cascada Balea, vad ca eram deja foarte aproape de lider (Silviu Cirdei). Am luat un activator in fuga si am pornit la deal, in forta. Dupa cca 6-7 Km il ajung pe Silviu care parea aproape epuizat.

Pentru cca 15Km m-am bucurat din nou de alergare fiind sustinut frenetic de prietenii de la Scoala de Valori. Am incheiat cursa castigator la maraton, in 4 ore si o secunda.

M-am intors la Cartisoara pentru a-i prelua pe Pavel si Mariana. La Balea traficul era deja blocat, insa pe traseu mai erau concurenti. Nu le era usor sa se strecoare printre masini si turisti.

Atmosfera din timpul festivitatii de Premiere, la Transmaraton, este una dintre cele mai frumoase din cate am intalnim. Nu ai loc sa arunci un an in “public”, Andrei Rosu are cuvintele la el, cupele sunt uriase, iar fiecare concurent are cuvantul.

Eu tot sper la cursa de 100Km asa cum si-a dorit initial Andrei.