Un alergator poate termina un semimaraton bazandu-se pe conditia fizica, dar poate duce la final un maraton doar cu antrenament specific. In plus, e nevoie si de pregatire psihica. Atat fizic, cat si psihic maratonul adevarat incepe dupa Km30. Iar ulimii 2Km sunt nemapomenit de dificili si interminabili, parca. Dar ce se intampla, daca mai adaugi inca 4KM pentru mandria de a termina un supermaraton?

Am incercat sa-mi raspund la aceasta intrebare Duminica – 5 August – la Miercurea Ciuc. E drept, alergasaem deja aceasta distanta de 2 ori in 2011 (dar fara a fi in forma si avand mari probleme in a intr-una din Curse, chiar la Miercurea Ciuc), chiar si un Ultramaraton necompetitiv, in noiembrie 2011. Acum insa ma simteam bine si tinteam un timp bun, chiar si o clasare “in puncte”. la Miercurea Ciuc se premiaza primii 6 clasati la proba Individuala.

SuperMaratonul Miercurea Ciuc a facut parte din Seria “2 maratoane in 2 zile”, episodul II din 2012, alaturi de SuperMaratonul “Pe aici nu se trece” Marasti-Marasesti. Am “atacat” acest maraton alaturi de Liviu Bica, Danut Cernat si Hiroko Ogawa. Am fost colegi de transport si de camera studenteasca.

Doream sa-mi iau revansa fata de cursa din 2011 cand terminasem penultimul din cca 30 de concurenti in cca 5h30; alergasem atunci la 1 zi dupa Marasesti, cu mari dureri in talpi. Am inceput cursa ca orice maraton de plat si am profitat de aerul racoros de dimineata cca 25 de  Km. Pe primii 12Km mi-am facut de lucru ducand trena pentru un pusti de la proba de Stafeta. La Tusnad l-am reintalnit pe Danut care avea un avans de max. 3 min. Pana la final avea sa creasca avansul pana la 11 minute. Am aflat atunci ca sunt pe locul 7 asa ca tinta principala era depasirea concurentului din fata mea. Mentinandu-mi ritmul am reusit depasirea in aprox. 5Km, incercand totodata sa maresc distanta si fata de posibilii urmaritori. Dupa Km 35 si-au intrat in rol caldura sufocanta si soarele arzator. Ne-au tocat usor atat pe mine, cat si pe cei din spatele meu. Totul a fost in regula pana la KM 39 (pentru ca am avut suficienta apa). Apoi s-a rupt filmul. Organizatorii s-au gandit ca pe final ne hidratam cu “aer”. Lipsa apei m-a lasat fara pic de resurse. Scazusem dramatic ritmul, dar in spate nu se mai vedea chiar nimeni, semn ca si ceilalti sufereau. Am terminat supermaratonul in 3h37 pe locul 6, asa cum mi-am propus. Am reusit sa-mi iau si revansa fata de cursa din 2012. Ramanea doar sa-mi recapat puterile pentru “lupta” de a 2-a zi – de la Marasti la Marasesti. La fel ca la Cheile Rasnoavei am ajuns la Premiere in momentul in care imi era strigat numele si am urcat pe scena in alergare. Pe Podium au mai urcat si Danut Cernat – Locul IV , respectiv Hiroko Ogawa – Locul II la Feminin. Liviu a facut si el o cursa buna. Am obtinut medalii de participare, abia dupa Premiere, dupa insistente.