In August 2011, la Marasti lua nastere seria maratoanelor istorice in Romania. Incepand cu Maratonul “Pe aici nu se trece” 2011 (Editia I) toate maratoanele istorice au fost evenimente unice, dar si adevarate “lupte” castigate de maratonistii romani.

Ilie Rosu (iniatorul lor) si nucleul de maratonisti care au raspuns “prezent” de fiecare data si-au dorit sa creeze o traditie si astfel au revenit la Marasti pentru a 2-a editie a unui eveniment deosebit, redenumit din 2012 SuperMaraton. Jumatate din participantii primei editii, alaturi de alti temerari (34 in total), au venit sa alerge intre Marasti si Marasesti in onoarea soldatilor romani care au luptat si au murit in Primul Razboi Mondial.

Asa cum s-a intamplat si in 2011, maratonistii au alergat (si aceasta a II-a editie,) cu sufletul, terminand cu bine un maraton extrem de greu. Suflet au pus si gazdele maratomului, localnicii si autoritarile comunei Marasti. Maratonistii au fost intampinati cu Pasta Party, in curtea Bisericii si au inoptat la localnici.  Au avut onoarea si placerea sa afle povestea bataliei de la Marasti si alte detalii inedite legate de istoria acestei localitati.

 Maratonistii au fost pregatiti pentru noua lupta prin cateva momente deosebite: Rugaciunea, aprinderea facliilor, sfintirea drapelului Romaniei si cel al Statului Major General al Armatei. Startul Super-Maratonului “Pe aici nu se trece” a fost dat de sunetul bucium-ului (fapt unic in Romania), din fata Mauzoleului din Marasti. Au plecat la lupta 34 de maratonisti; printre acestia au fost: Hiroko Ogawa – singura femeie si primul participant din afara tarii; domnul Burlacu – 78 de ani, dar si Cristian Ungureanu – alergator renascut, care cu ajutorul lui Dumnzeu si-a revenit dupa un accident teribil. O parte dintre maratonisti (Danut Cernat, Liviu Bica, Hiroko Ogawa, Victor Ilie, Alexandru Moldoveanu, Ioan Constantinescu si Florin Simion) au alergat cu doar 1 zi inainte un alt super-maraton, cel de la Miercurea Ciuc.

Alergarea celor 46 de KM intre Marasti si Marasesti a fost o adevarata incercare pentru fiecare participant; a fost nevoie de multa vointa, tarie si rabdare si de multa apa. Fiecare alergator si-a dus propria lupta, aducand totodata un omagiu pentru cei care au luptat cu adevarat si s-au sacrificat pe aceste meleaguri pentru ca noi sa fim liberi astazi si sa facem ceea ce facem. Vrancenii aflati pe traseu, uimiti sau nu la vederea caravanei maratonistilor, au stiut sa-i incurajeze si au fost bucurosi sa afle motivul pentru care oamenii imbracati in rosu, galben si albastru alearga chiar prin satele lor.

Cu toata suferinta din timpul maratonul alergatorii au gasit puterea sa zambeasca la final. Maratonul s-a incheiat (dupa sosoirea la Marasesti  a tuturor participantilor) la fel de spectaculos si emotionat cum a inceput: cu un tur de onoare pe aleile din fata Mauzoleului, un alt tur in interiorul Mauzoleului, un moment de reculegere si cuvinte de elogiere la mormantul Generalului Eremia Grigorescu (autor al celebrelor cuvinte: “Pe aici nu se trece”). Toate acestea au fost acompaniate de buciumasi.

 Super-Marataonul “Pe aici nu se trece” a reusit sa reaminteasca tutoror fapte marete din Istoria Romaniei si sa repuna in valoarea locuri incarcate de istorie si traditie. Emotia maratonistilor tine mai putin de cursa in sine (care este totusi una dintre cele mai solicitante din Romania), si mai mult de mesajul transmis.

Editia a II-a fost castigata de Cristian Ungureanu. Insa invingatori au fost toti participantii.

PS: La Marasti-Marasesti”

-am alergat al 30-lea meu Maraton

– am completat pentru a 3-a oara seria “2 maratoane in 2 zile”