Pana sa devii alergator, maratonul pare un SF. Cand incepi sa participi la primele crosuri (de 3 sau 5Km) alergarea unui maraton pare “misiune imposibila”. Dupa primul semimaraton mergi stramb 1 saptamana si atunci stii ca vei termina un maraton doar dupa ce te vei antrena serios.
Dupa primul maraton alergat in luna Aprilie 2011 (Maratonul International Cluj) si terminat cu timpul de 3h25, am continuat antrenamentele mult mai serios, iar in toamna lui 2011 deja aveam un PB de 3h06 (Maratonul Torino, Italia). De atunci am terminat numeroase maratoane in jurul acestui timp, dar tot atunci a aparut si tentatia de a cobori sub 3h. Acesta este, de fapt, un prag psiholgic sub care eu consider ca nu mai esti un simplu amator.
Cat de mare ar fi fost dorinta mea de a cobori sub timpul 3 ore la maraton, aceasta tinta nu se potrivea cu numarul mare de competiti (23 de maratoane in 2013) la care participam. Stiam ca acest vis al meu se va implani candva (pentru unii s-a intamplat foarte curand de la primul maraton), insa aveam nevoie de un context potrivit. Intre timp am incercat macar sa ma apropii de 3h. Am reusit un 3h04:02 tot la Cluj in 2013 si un 03h02:30 la Bucuresti in 2014 (in conditiile in care alergasem cate un maraton in ultimele 3 saptamani inainte de MIB).
In Decembrie 2014 m-am decis sa alerg un maraton pe care il doream foarte mult in lista mea (pentru atmosfera, mai ales) si anume Maraton Rotterdam (12 Aprilie 2015). Stiam ca este un traseu rapid iar publicul este fantastic si mai ales incredibil de numeros (cca 1 milion de spectatori), asa ca planul era clar: sa cobor sub 3 h. De data asta nu voiam sa fie doar o noua incercare; aveam de gand sa iau niste masuri.
Inca din Decembrie am tinut permanent legatura cu Stefan Oprina. Din pacate nu am reusit sa ma tin de antrenamentul specific. M-a inteles si am continuat in ritmul meu, cu un program facut in functie de alte aspecte ale vietii de zi cu zi. Era insa sezon de pregatire, cu putine competitii. La sugestia lui Stefan am renuntat la Maratonul Nisipului (programat cu 2 saptamani inainte de Rotterdam), dupa care am renuntat eu singur la alte curse (exemplu: Semimaraton Brasov). Am trecut si prinrt-o viroza care m-a speriat serios (in Februarie), insa in luna Martie antrenamentele au mers bine spre foarte bine (am avut 3 saptamani cu cca 50Km pe saptamana (in afara de concursuri). Am intrat intr-o stare de oboseala (faceam si intensitate si volum). Am reglat si acest aspect. Am facut o verificare pe 10000m care mi-a dat incredere (38:07), dupa care am inceput sa ma misc tot mai bine la cele cateva alergari competitive inainte de Rotterdam. Am primit indicatii pretioase de la Stefan, dar mai ales un mare volum de incredere. Iar daca pregatirea fizica nu ar fi fost suficienta, atu-ul final ramanea energia data de public.
Povestea maratonului de la Rotterdam o voi relata intr-un alt articol. Important a fost ca in Olanda s-au aliniat planetele, iar la finalul cursei de la Rotterdam am reusit ceea ce mi-am dorit atat de mult: sa cobor sun 3h intr-o cursa de maraton. Timpul net a fost 2h59:46. Am fost la limita si asta m-a impiediecat sa ma bucur imediat dupa Finish, insa am coborat sub acel prag psihilogic. In saptamana care a urmat am reusit sa savurez aceasta reusita, mai ales prin prisma felicitarilor primite (mai ceva ca la nunta).
Maratonul Rotterdam si cursa in sine (care a fost una destul de grea) vor ramnae in sufletul meu. Totusi, timpul obtinut in Olanda este deja istorie. La doar o saptamana am alergat la Cluj unde am realizat un nou PB (02:57:29). In nici un caz nu ma asteptam la asta. Se pare ca cel mai bun antrenament pentru un maraton este … tot un maraton.
Mi-a luat ceva timp pana am realizat “mica nebunie”: 2 maratoane sub 3 ore alergate la distanta de 1 saptamana. Asta im aminteste ca in Iulie 2012 am ajuns de 2 intr-o singura zi, pe Varful Omu, desi nu mai atinsesem acel varf pana atunci in viata mea.
Stefan crede ca pot alerga si mai rapid de atat pe maraton. N-as vrea sa-l dezamagesc, asa ca voi incerca asta in viitorul apropiat.
