Alergarea pe scari de fapt nu e alergare. E un fel de miscare prin care cei care evita alergarea, in mod obisnuit (pe motiv ca dupa 20m lesina), pot spune apropiatilor ca au alergat, fara ca ei sa fi facut asta. E urcare in graba care se termina socant: stare de ameteala, lipsa glasului, tuse puternica, ustirime in gat, picioare moi, mers leganat. Si toate astea dupa doar 5 minute (aproximativ). Unora le ia chiar mai mult de 10 minute sa urce cele 34 de etaje ale Sky Tower (cea mai inalta cladire de birouri) din tara. Iar dupa cele 5 minute, se simt bietii oameni mult mai rau comparativ cu starea de la finalul unui cros de 10Km, in parc.
Sky Run este un eveniment de succes, chiar daca pe 25 Octombrie 2014 s-a aflat abia la a 2-a editie. Anul acesta intentia mea era sa vin ca voluntar. Dar nu am fost lasat. Am concurat pur si simplu. Fara sa fac vreun antrenament specific. Am apelat insa la tinutul de bare. Nu parea sa ma ajute. Am cedat fizic dupa 5 etaje. Am terminat totusi cu 12 secunde mai bine, comparativ cu Editia I (7 Decembrie 2013). Iar la final, parca am tusit mai putin. Dupa linia de Finish am mers teleghidat (direactia inainte) cca 100m.
Mi-a placut atmosfera. Si sus si jos. Orasul vazut de sus, pare chiar fain. Am vorbit putin cu campionul ambelor editii (Florin Munteanu). Insa n-am zabovit mult. Mi-am luat medalia (chiar imi place), dar n-am mai asteptat magnetul. Sper sa-l recuperez la un moment dat.
Felicitari Smart Athletic, dar mai ales lui Gabi Solomon pentru nebunia denumita SKY RUN 24H!