Visul unei dimineti de primavara ar fi…sa te trezeasca soarele batand in geam, pasarile cantand vesel, aerul racoros venind dinspre padure si…Acum chiar ca m-am trezit. De fapt, cosmarul unui alergator intr-o dimineata de primavara ar fi sa nu se trezeasca la timp pentru a junge la competia programata.

Asa ca Sambata 9 Aprilie m-am trezit inainte de 6 dimineata si am plecat spre Sinaia. Nu la o tura montana de 1 zi, ci pentru un adevarat tur de forta: Bucuresti – Sinaia – Cluj-Napoca – Bucuresti.

Dintre toate noutatile calendarului competitional Sinaia Urban Trail era in capul listei pentru acest an. Competitia parea sa fie cu adevarat inedita. Totusi lucrurile pareau sa se complice. In primul rand Maratonul International Cluj a fost mutat de pe 17 pe 10 Aprilie. Apoi cu 10 zile inainte de Urban Trail m-am procopsit cu o minunata entorsa care numai pe scarile de la Sinaia nu avea de cand se se vindece. In plus, vocile avizate spuneau ca ni s-a pregatit in traseu “de groaza”.

Desi drumul urma sa fie facut pe bucati mi-am gasit tovarasi de calatorie pe toata ruta amintita mai sus. Ajuns la Sinaia deja traiam minunea. Statiunea era aproape inchisa traficului auto. Alaturi de David Toma am incropit o mica “incalzire”, astfel incat inceputul de cursa a mers excelent. Ar fi mers foarte bine toata cursa, daca traseul ar fi fost mai “bland”. De fapt a fost cel mi brutal (in sensul bun, daca pot spune asa) circuit urban. sari

Cei 11 Km. a fost o combinatie de vis cu cosmar. Un traseu de vis pentru un alergator urban, un cosmar pentru picioarele alergatorului. O alergare in socuri, adevarate catari si sarituri de capra neagra pe treptele din Sinaia. Nu-mi inchipuiam ca exista atatea scari in Sinaia.

Ceea ce a facut competitia cu adevarat interesanta a fost sistemul eliminatoriu. Dupa cursa de baza urmau sferturi, semifinale si finala. Pana la momentul entorsei, eram hotarat sa incerc clasarea in primii 32. Dupa reevaluarea situatiei (inclusiv faptul ca urma sa alerg la Cluj-Napoca). Chiar era vital pentru mine (din pricina de timp si efort) sa nu ma calific mai departe.

Nu am menajat glezna cu pricina, ca de alfel nicio bucatica din corp. Insa concentrarea face lucrurile sa para simplu. Traseul a fost ametitor, dar picioarele m-au ascultat, desi ma vedeam rostogolindu-ma pe zeci de trepte.

Trecerea pe la Castelul Peles am resimtit-o ca pe o incalzire pentru Maratonul Regal. Am avut parte chiar si de o bucata serioasa de de plat care ne apropia de Finish. Desi nu am nu folosesc GPS, simteam ca avem de indurat. Am termimat cei 11 Km de “urban trail” in 53:49, pe locul 42. Tarcul de la final semana cu zona de Finish de la competitiile de ski alpin sau sarituri cu schiurile.

Inainte de a pleca spre Ardeal am “trait” putin atmosfera primei competitii de tip knock-out. Se faceau strategii, se studia concurenta, se simula traseul in minte si tot asa. Am prins chiar primele 2 Start-uri din a 2-a etapa (baieti).

Am resimtit acei 11Km de urban trail ca pe un semimaraton montan. Un traseu nimicitor, care m-a epuizat efectiv si mi-a produs si crampe muscula resimtite din plin a 2-a la maraton.

Felicitari Asociatiei Sport la orice varsta pentru un nou eveniment de clasa!