…sau mai bine zis, “you’ve seen nothin’ yet”.

Familia, prietenii, colegii de munca, “spectatorii” de pe Face-Book, chiar si tovarasii alergatori au observat ca anul asta nu mi-a scapat mai nimic din ce era de alergat. Unii zic ca am alergat si alerg prea mult (mai ales la concursuri). Altii spun ca alerg mult si bine (adica chiar cu rezultate bune).

Desi nu cred ca merit inca, am chiar sustinatori puternici si declarati: Alex Axon, Adriana, Pitica, Mo, Bianca, Simona, Adriana Tufan si alti apropiati, dar mai ales Mariana. Ea nu-si mai da cu parerea, deocamdata. Ma sustine si e alaturi de mine, de fiecare data. Conditia ei e sa evoluez. Iar la final de cursa sa n-o dezamagesc. S-a intamplat o singura data, la Ciucas Trail Running 2011. Nu ca as fi alergat prost, dar mult sub asteptari (desi mai bine decat in 2010). Mai mult de atat, mama mea s-a transformat dintr-un “opozant” puternic intr-un sustinator (dar inca temperat) si ma ajuta foarte mult in ceea ce priveste dieta de alergator. Am avut bucuria sa ma sustina in mod direct, chiar la unul din concursuri. La primul Maraton in afara tarii (Grecia).

Alerg mult si bine, dar ma simt foarte bine si mai relaxat. Si cred ca nu am ignorat celelalte aspecte ale vietii. Ba mai mult, am reusit sa ne ocupam de casa (prima casa) si nu am refuzat nici invitatiile de orice fel.

Aud expresia “Te tii numai de maratoane!”.  Cum sunt sigur ca oamenii isi dau seama ca e vorba de sanatate, probabil se gandesc ca ce e prea mult, strica. M-am gandit si eu la asta. Dar sunt ochi care ma vegheaza si sunt voci care ma tempereaza: Mariana, Bogdan, Oana, Petrisor si altii.

Dar toate acestea reprezinta doar o etapa in ceea ce mi-as dori sa ajung sa fac mai departe: Ultramaratoane, curse pe etape (desfasurate in mai multe zile consecutive),  Triatloane, Iron Man-uri (desi inca nu stiu sa merg pe bicicleta) si o cursa de Adventure.

Grizon spunea intr-un foarte frumos articol cum ca, in situatia in care ai renunta la maratoane si alergari (cazul nostru), nu-ti garanteaza nimeni ca  in timpul ramas vei face ceva mai constructiv, mai eficient si mai sanatos; ci e posibil sa capeti obiceiuri daunatoare si regretabile. Daca e prea mult, contez pe voi sa ma atentionati; daca va fi mai bine, va fi si meritul vostru. Eu va multumesc oricum! Dar nu ma voi opri!…dupa cum imi place sa spun: Cand nu mai pot merge, alerg!