Dupa 10 editii de Romniceanu Stairs Run, urmatoarea borna care sa fie? Oricare care ar fi aceasta, nu mai reprezenta o motivatie de ama vhinui cu scarile si mai ales cu tranzitia scari-plat. La Editia a XI-a m-am gandit: “Ce-ar fi, daca as alerga atat cat sa ma simt bine, fara timp, fara sa ma fugaresc cu alt alergator?”. “Ar fi ceva nou, in orice caz”.

Pentru prima data nu am avut ceas.Asa ca timpul nu m-a tentat chiar deloc. In plus, cu 1 zi inainte alergasem  46Km la “Maratonul PE AICI NU SE TRECE”. Am pornit mai incet ca niciodata. Intrucat nu eram atat de slabit pe cat credeam, am urcat ritmul pana in punctul cand traiesti intens, dat te bucuri de alergare.  Mai mult, voiam sa-i pun la treaba si pe ceilalti.

La final am realizat ca tocmai facusem un super antrenament, unul mult mai util decat cele in care am “tras tare”. Nici macar caldura sufocanta nu-ti poate alunga starea de bine, dupa o asemenea alergare.