Sunt mai multe sanse sa ajungi la un antrenament tinut o data la 2 saptamani, decat la unul saptamanal. Fie vremea cum o firea, miercuri seara (din 2 in 2 saptamani, carevasazica) sunti cativa alergatori fara stare care isi fac antrenamentul de intensitate pe scarile si aleile din Parcul Romniceanu.
Nici nu stiu care lupta e mai acerba: cea cu colegii de antrenament sau cu propriile limite. Ce-i drept, la fiecare editie de Romniceanu Stairs Run invatam cum sa dam drumul la picioare pe coborare, cum sa prindem mai multe trepte in urcare, cum sa avem viteza maxima in coborare pe trepte, fara sa riscam o cazatura, cum sa luam virajele mai bine sau cum sa reluam alergarea normala dupa cel mai greu tronson de trepte. In cei 6 km punem la treaba, in mod repetat, mai multe grupe de muschi si diferite parti ale corpului nostru.
LA RSR-ul cu nr. 7 a fost din nou lume multa si buna; ambitii tot mai mari si timpi tot mai buni pentru majoritatea dintre participanti. Un traseu alunecos de data asta si mai putina energie pe final, pentru mine.
Va plac scarile sa va temeti de ele, eu si organizatorii va asteptam oricum la ROMNICEANU STAIRS RUN!