O data la 2 saptamani ne luam “la tranta” cu scarile din Parcul Romniceanu. Cred ca si oamenii din zona s-au obisnuit cu noi. Odata cu editia a VI-a s-a trecut la ora de vara (ora 20.00).
Cu ocazia asta s-a inregistrat si un record de participare: 23 de alergatori. Vremea nu foarte calduroasa, dar umezeala mare in aer. Sete mare! Pentru prima data in cele 6 editii am fost nevoit sa ma opresc pe parcurs sa beau apa. Evident, nu am fost singurul.
Spre deosebire de editia precedenta, acum am avut o tinta clara in fata, de care m-am apropiat in mod repetat, fara sa depasesc inca. Desi e doar un antrenament se pare ca la unii alergtoti spiritul combativ e foarte puternic. Obisnuit de la concursuri ca cel care este prins din urma sa faca loc pentru a fi depasit, am ramas surprins sa fiu blocat de fiecare data. In continuare am incercat sa alerg pe fiecare urcare si sa nu ma folosesc de maini. Inca am o oarecare teama la coboratul scarilor. Tranzitia dintre scari (urcare sau coborare) si plat am facut-o mai bine de data aceasta. Cetatenii din parc ne-au lasat suficient loc de desfasurare. Timpul final: 28’12”.
O experienta foarte interesanta, din care simt ca ma invatat multe.