Pe langa zona (oras sau munte) si suprafata de alergare: padure, plaja, varf de munte, zapada etc, exista si alte aspecte care dau specificul unei competitii. Unul dintre acestea este alergarea noaptea. ProSport si-a asumat rolul dea organiza cea mai mare competitie de alergare de noapte.
Au inceput in 2012 cu un cros la miezul noptii in Parcul IOR. La a II-a editie au introdus ceva cu adevarat inedit: alergare urbana la inaltime si anume pe Podul Basarab. “Super idee” am spus. O ocazie unica de a profita de inchiderea traficului. Altfel nu prea e rost de alergare pe acolo, cu exceptia primei zile a anului, sa zicem. In 2013 am avut una dintre cele mai reusite curse 10km ale mele (37,35 min). Dorinta implinita.
Pentru a III-a editie m-am inscris cu elan, insa am renuntat la idee analizand bine situatia: taxa de inscriere, sincopele in organizare, starea de oboseala dupa o luna plina de maratoane. Imi pierdusem si entuziasmul. Imi doream insa sa ajung la fata locului ca sustinator sau chiar voluntar. In schimb am primit o invitatie, cu cateva zile inainte de concurs. Nu e frumos sa refuzi. Chiar si in lipsa unui antrenament, m-am inscris la proba de 10Km.
Imi petrecusem ziua pe drum (la tara si inapoi). Carbloading-ul a constat in mici si friptura (ceea ce nu recomand). Am profitat de intarzierea Start-ului asa ca am reusit sa fac si o mica incalzire. Ceva mai putini participanti, fata de editia precedenta, relativ putini cunoscuti. Deh, si-au mai pierdut din interes cei care nu mai sunt incepatori. Am plecat foarte incet si relaxat. Am crescut ritmul treptat, salutand toti cunoscutii. Spre uimirea mea o ajung chiar si pe Alina Petrescu. “Alerg prea tare?”. “Nu, e foarte bine, alerg eu mai lejer”, ma linisteste Alina. La prima intoarcere (Bdul Banu Manta) numar cca 17 alergatori (la ambele probe) in fata mea. Stateam “rau” inclasament, dar ma simteam bine, tot mai bine. Mai urc cateva pozitii si raman la un ritm foarte convenabil. Admir “privelistea” si ma bucur de “inaltimea” la care ma aflam. Nicolae Soare (la 5Km) pare ca “zboara”. Primesc multe incurajari de pe partea opusa. Trec in forta de prima tura. Imi dau seama ca pot rezista in acel ritm. Vad doar 3 oameni in fata (in realitate erau 4).
Ma felicit ca nu am “sarit” peste aceasta alergare. Ma simteam excelent. Il am in vizor pe Marin Lupescu, chiar si pe Ionut Purcea. Se apropie finish-ul si inca am energie. Sprintez voiniceste si termin la 10 secunde de Marin. Locul 5 la Open si 4 la categorie de varsta (18-25). 36min.36. Sec. Cu 1 minut mai bine decat la editia din 2013. Imi prieste alergarea noaptea si pe pod chiar ma simt bine. E un traseu de viteza. Merita incercat. Cred ca nu voi rezista nici in 2015.
