Am alergat in luna mai la Plevna (Pleven), in Bulgaria, maratonul cu numarul 99. A fost de departe cea mai crunta incercare prin catre am intrecut in suita mea de maratoane ince[puta in 2009. Si nu ma refer aici doar lacursa in sine, ci la toata experienta dinainte si de dupa cursa.

Reveneam la Pleven Frienship Marathon, alaturi de prieteni dragi Ilie Rosu si Liviu Bica, dar si cu amintiri frumoase. In 2014 la prima editie am reusit un minunat loc 3, fiind prima clasare pe Podium la un maraton international. Atunci n-am fost multumit de timpul realizat, insa revazand traseul, acel 3h15 reusit cu 2 ani in urma a insemnat ca la acel moment ma aflam intt-o forma excelenta.

Revenind la anul de gratie 2016, aveam planuri marete si nu banuiam ce ma asteapta. Cursa era planificata Duminica, 22 Mai. Vineri seara m-am simtit extrem de rau si am varsat in nenumarate randuri. Stomacul era dat peste cap. Sambata dimineata inainte de a pleca spre Plevna, am trecut pe la farmacie. Am rezistat pana la Sedinta Tehnica (ora 17:30) . In timpul acesteia m-am retras la hotel si am continuat “golirea stomacului”.

La Plevna am fost insotit de parintii mei. Am primit tot suportul si intelegerea lor, poate mai mult ca niciodata. Le multumesc din suflet! Mai mult, am primit ajutor moral, dar si “doftoricesc” din partea lui Ilie Rosu si a Dnei Marilena Campeanu. In cursa am primit un mare sprijin si de la Liviu Bica. De altfel o mare parte din cursa am alergat-o aproape sau impreuna cu Liviu si Ilie.

Am pornit “lupta” cu maratonul intr-un ritm de “plimbare”: cca 5:30 / km. Cred ca au fost momente si cu 6min/km. Nu am vomitat in timpul cursei, totusi am numarat minim 4 “vizite” la toateta (scuzati aceasta referire). Pe traseu m-am imprietenit cu un alergator bulgar (Nekolai daca am retinut bine), iar un altul (Peter) m-a recunoscut de la prima editie. M-am intristat putin vazand ca Ilinca Tempeanu a gresit traseul de Semi, parcurgand cca 4Km in plus.

La Plevna traseul imi place in mod special, o combinatie reusita intre oras, sosea de centura si parc. E drept, o parte din traseu se repeta, iar spre pranz se aglomereaza. Eu unul sunt obisnuit si-mi fac loc prin diferite metode, in special vocal.

In ultima parte a cursei am alergat ba alaturi de Ilie Rosu, ba de Liviu Bica. Nu a fost sa fie sa terminam impreuna toti. Ba mai rau, ratiunea m-a tradat si am sprintat la final pentru a termina inaintea lui Liviu cu cateva secunde (4h09 timp final). Acel “finish” in forta mi-a facut si mai rau. Ma simteam din nou extrem de ametit si am fost nevoit sa apelez la ambulanta, pentru o intravenoasa care m-a repus pe picioare. Ar fi fost frumos sa termin impreuna cu Liviu. Imi cer scuze fata de el. Ma voi revansa!

Experienta de la Plevna a fost salvata intr-un final, si am incheiat calatoria noastra in Bulgaria, spre statisfactia tatal meu (fost cadru militar si mare pasionat de istorie) cu o trecere pe la Mausoleul de la Grivita, monument inchinat soldatilor romani cazuti in razboi.

Lupta de Plevna a fost incredibil de dura pentru mine si m-am gandit ca astfel voi putea savura si mai mult cursa maratomului cu nr. 100 programata la o saptamana dupa Pleven Friendship Marathon.

Multumim Taniei si lui Stan pentru un eveniment de inalt nivel, realizat cu profesionalism si mult mult suflet!