In probele de anduranta asemenea Jocurilor Olimpice, pastrand proportiile, importata este participarea. Simpla prezenta la o astfel de competitie poate aduce o experienta unica, de neuitat.

Mai departe, prin vointa puternica, perseverenta si pregatire pot aparea si reusitele.

Pe 9 Septembrie 2022 (Vineri), ora 20.00 am luat startul la ONE MORE LOOP 4 BACKYARD ULTRA in Willebroek (Belgia).

A fost cea de-a 3-a participare a mea la un concurs de tip LAST MAN STANDING in afara tarii. Am asteptat si m-am pregatit mental pentru aceasta cursa mai bine de 3 luni de zile. Am plecat in Belgia foarte determinat si cu ganduri mari.

Spre marea mea bucurie urma sa am o echipa de suport inedita: sotia mea, Mariana, pentru prima data alaturi de mine la un backyard ultra, respectiv Youri Brutin, un prieten vechi din Belgia, pasionat si el de alergare si viitor ultramaratonist.

Cu uriasul ajutor al lui Youri am beneficiat la zona de start de toate cele necesare pentru un backyard ultra (saltea, sac de dormit, scaun de caping si altele). Mi-a oferit inclusiv posibilitatea de a ma odihni putin inainte de cursa, startul fiind seara. Consider ca este extrem de complicat sa participi la un backyard ultra departe de casa, din punct de vedere logistic.

Traseul de 6,7Km s-a dovedit a fi unul frumos si a fost gandit in jurul lacului Hazewinkel. In mare partea trecea printre copaci, cu multe viraje. Totusi includea si o linie dreapta (ucigatoare) de 2.3Km.

La Start s-au aflat 24 de alergatori, dintre care 3 fete. Am fost singurul strain prezent in concurs. Majoritatea participantilor planuia sa faca un antrenament de anduranta, iar cei mai hotarati sase sportivi au ajuns la 12 ore.

Nu am avut o stare prea buna inca de la inceput. Nici fizic, nici mental. Mariana ajuns mult dupa start (pe la miezul noptii). Avionul ei a avut o intarziere de 7 ore. Iar Youri (in rol de suport) nu s-a simtit prea bine in primele ore.

In sala care servea pe posta de “tabara” era ceva inghesuiala. Reusisem sa imi aloc mult spatiu, dar tot nu ma simteam in largul meu. Nu am fost prea atent la alimentele cumparate pentru concurs. Iar ognaizatorii nu au oferit mese calde sau mancare de orice fel. Erau in schimb disponibile multe geluri.

In plus, startul seara e problematic. Am pornit destul de tare, iar din cauza intunericului nu am observat cele cateva mici urcari. Am resimtit oboseala inca de la inceput. Nu ma odihnisem nici de data aceasta suficient de mult inainte de cursa (in saptamana competitiei).

Totusi determinarea era la cote maxime. Eram dispus sa indur si sa trag de mine. Problema era ca paream si ma simteam destul de agitat, iar asta nu a afecta doar pe mine ci si pe echipa mea de suport. Dar cred ca s-au obisnuit intr-un final.

La fiecare tura imi facusem un obicei sa calculez cati au renuntat. Mental ajuta foarte mult sa stii ca lumea renunta si cati. Ajuns in Top 3, dupa 18 ore, am simtit ca imi revin. Ma mai relaxasem, iar timpii pe tura scadeau chiar.

In runda 21 am ramas in doi (alaturi de Michael de Feyter) si atunci chiar am prins aripi. Eram hotarat sa ajung la minim 24 de ore si sa rezist pana la capat. Dar nu depindea doar de mine.

Dupa aceasta tura Michael a anuntat ca se retrage. Era oricum o mare performanta pentru el, fiind la primul backyard ultra.

Nu m-am bucurat initial, pentru ca imi doream cu adevarat sa ating borna celor 24 de ore.

In orice caz am plecat singur in ultima tura, pe care trebuia s-o inchei in timpul limita de o ora. A fost o runda foarte grea, dar plina de sentimente placute. Am pornit tare si m-am domolit curand. Vantul batea nemilos iar linia dreapta de 2,3Km nu se mai termina.

Finalul acestei ultime ture a fost unul deosebit. Cu cateva sute de metri inainte de final am primit drapelul Romaniei, iar la linia de sosire am fost intampinat cu “Imnul Romaniei”. Ma simteam emotianat si onorat. Eram victorios dar nu imi imaginasem ca poate fi atata de frumos: aplauze, zambete, imbratisari si felicitari!

Am castigat ONE MORE LOOP 4 BACKYARD ULTRA (Belgia) cu 22 de ore!

Am devenit LAST MAN STANDING pentru prima data in afara tarii. Si pentru a 2-a oara in cariera. A fost totodata si primul ultramaraton castigat in strainatate.

A insemnat in acelasi timp si prima cursa de backyard ultra castigata de un roman in afara Romaniei.

Le multumesc din suflet Marianei si lui Youri pentru tot ce au facut pentru mine. Stiu ca nu le-a fost usor. Fara ei nu ajungeam pana la capat. Fermitatea Marianei si unorul lui Youri m-au linistit si mi-au dat putere in acelasi timp.

Felicitari si assist-ului, Michael De Feyter, si tuturor participantilor. Stiu ca i-am bulversat putin prin stilul meu chinuit si agitat.

Multumesc organizatorilor pentru rabdarea avuta cu mine si pentru premiile oferite. Nici nu am reusit sa le iau pe toate cu mine, in avion.

Am simtit puternic in suflet sustinerea si gandurile bune ale pritenilor alergatori din Romania, Spania si Statele Unite ale Americii (comunitatea ODE TO LAZ)! Multumesc!