Este incredibil cum o suita de ultramaratoane alergate anul acesta nu m-a inspirat sa revin cu articol pe blog, dar a reusit asta un sprit de vara. Dar oare cum puteam eu scriu despre asa ceva, daca nu introduceam si alergarea in ecuatie? De fapt e vorba de “povestea unei zile de vara”.
Pot numara pe degete alergarile din vara aceasta. E buna si pauza uneori, dar racoarea din ultima vreme m-a rechemat la “datorie”.
Carevasazica este vorba de o zi de vara pe care am inceput-o buimac, o stare mai periculoasa decat oboseala. Pentru mine munca a inceput la mijlocul saptamanii. Cu greu m-am pus in miscare la birou, singurul gand bun fiind multumirea ca reusisem sa leg doua zile de alergare, dupa prea mult timp. Aproape ca am uitat sa mananc in timpul zilei, ceea ce mi-a provocat o nemiloasa durere de cap.
Miercuri fiind, aveam programat TTR PARK RUN in Parcul Drumul Taberei. M-am pornit greu spre parc simtindu-ma putin egoist. Dar am plecat asa defazat, obosit, cu durere de cap. Abia de am nimerit intrarea in parc. N-am fost in stare nici macar sa tin obisnuita scurta prezentare lunga inainte de antrenament. Startul cred ca l-au dat singuri alergatorii prezenti.
Am alergat usurel, povestind cu Gheorghita despre cat de “buimaca” este de fapt starea noastra generala in ultima vreme. De durerea e ligament nu mai zic. Usor-usor gandurile s-au limpezit si organismul s-a relaxat. Dar tot simteam ceva tensiune. Am fugit spre casa inainte de finalul propriu zis al antrenamentului, lasand treaba pe maini sigure ca de obicei.
Acasa, liniste. Ceva rar pana pe la ora 23:00. Si pentru ca nu am baut prea multa apa inanite si in timpul alergarii mi-am amintit ca as putea sa ma hidratez cu un “sprit de vara” gata pregatit si lasat la rece.
Inca de la prima degustare m-am relaxat total si am dat uitarii berile reci dupa care tanjeam verile trecute. Mi-a disparut si oboseala si buimaceala si mai ales durerile de cap. Prospetime adevarata! Era deja 2 noaptea. Pacat ca nu am avut ocazia sa impart aceasta stare sau macar un pahar, cu alt alergator sau chiar un sedentar inrait.
Imi erau teama ca dimineata voi fi frant. A doua zi, ce sa vezi? Eram ca nou. De regula dupa doar 6 ore de somn sunt nauc, terminat. De data asta eram “fresh” si asa am dost toata ziua. Mare dilema. O fi fost de la alergare, de la sprit sau de la amandoua impreuna?
Asa ca va doresc si voua: alergare “pe paine” si un “sprit de vara”.
