Alergarea a fost intotdeauna pentru mine o placere, o bucurie, un atu;  a fost descatusare si relaxare. Dupa alergare venea la rand o alta activitate. Si asa au trecut anii. Nu m-am gandit niciodata ca un Maraton (si chiar alt tip de competitie) se poate transforma un spectacol al vietii, in care alergarea sa se imbine perfect cu celelalte laturi ale vietii. Pe langa pregatirile necesare si trairile de dupa un maraton, ziua maratonului poate fi una intensa (de la echipare pana la Premiere si chiar mai mult). Este valabil pentru majoritatea maratoanelor.

Sambata, 23 Iunie, la Izvorul Muresului, m-am bucurat de alergare si de frumusetea zonei;  dar in acelasi timp am trait intens o zi din viata. In primul rand am “trait” 2 curse: maratonul meu, dar si crosul de 14 Km (alergat de Mariana). A fost ceva deosebit sa ne regasim amandoi la Startul unui concurs montan. A fost greu pentru amandoi: eu unul am plecat destul de tare si am consumat multa energie; Mariana se afla la prima ei cursa serioasa pe munte. Cu putin antrenament, dar multa ambitie a terminat cursa cu bine.

Am avut 2 motive importante pentru a participa la Mures-Olt Marathon Editia  a II-a. (1) Am dorit sa acord incredere organizatorului, dupa o prima editie (2011) cu multe probleme. (2)  Renuntand la Olympus Marathon mi-am dorit sa alerg o cursa in respectivul week-end pentru a diminua din regretul de a nu fi ajuns in Grecia.

Aventura la Izvorul Muresului  a inceput cu 5 ore de condus noaptea si s-a terminat la fel. Eu si Bogdan am reluat “Operatiunea Canapeaua” (ofer detalii la cerere). Intarzierea startului (cu cca 30 min,) mi-a prins bine, avand astfel timp sa ma organizez mai bine pentru cursa. Decalarea startului se datoreaza localnicilor care s-au dovedit inca o data mari colectionari de marcaje. Anul acesta nu ne-am mai ratacit, asa ca am reusit sa ma bucur de  traseu (foarte interesant, solicitant si bine marcat), dar si de peisaje deosebite. La urcari am muncit, iar coborarile eu mers struna. Cel putin in prima parte. Cu ajutorul lui Adrian Ber am reusit sa ma mentin pe traseul sinuos. Pe la Km 15 am simt ca ma ia ameatela putin. Eram prea sus. Locul 3 la Open la un Concurs montan?! “Oare chiar pot sa termin pe Podium?”.”Mai baiete, sezi bland” parca auzeam o voce. Si m-a linistit curand Pepi Tilea. Urcarile nu ma avantajeaza asa ca am fost depasit de Adrian Ber si Daniel Ceobanu (din aceeasi categorie de varsta). Mai mult, pe la Km 30 am resimtit un fel de semi-crampe si m-am luptat cu ele pe drumul forestier vreo 6-7km. Fiind depasit ca de tren de Lucian Clinciu m-am calmat de tot; numai ca la vale merge caruta singura. Ajuns din nou la zvorul Muresului ma simteam fugarit de fiare, desi nu vedeam pe nimeni in spate. Parca imi doream sa prind trenul trecand  ca sa-mi mai pot trage putin sufletul. Si am terminat cei aproape 43 de Km sleit de puteri, dupa o cursa traita si alergata cu intensitate. Locul 6 – Open / Locul 3 la categoria 30-39 de ani. Timp: 05:31:27.

Dupa cursa nu am avut stare: am savurat gulasul, am prins (in poze) finalul de maraton pentru Gabriel Manea si Bogdan Popa, am devenit pentru o perioada “omul cu cronometrul”, ne-am adapostit de ploaie, am intampinat si ultimii maratonisti (inclusiv olandezul Frank). Despre socializare, nu mai zic. L-am cunoscut pe unul dintre organizatorii unui concurs inedit: RunSilvania Wild Race (Muntii Apuseni); am constatat ca foarte putini dintre participanti alergasera Mures-Olt Marathon si in 2011; am aflat de ce nu s-a organizat inca un concurs montan in Ceahlau (detalii tot la cerere) si tot asa. Nu in ultimul rand am trait si primul Podium (la categorie de varsta ce-i drept) la un concurs montan. Poate a parut o copilarie, insa am tinut sa precizez acest lucru celor prezenti, incercand totodata sa anim putin atmosfera. Pe langa bucuria participarii si a terminarii unui maraton, cred ca bine sa constientizam si reusitele si sa ne bucuram de ele.

Dar la Premiere nu m-am bucurat doar pentru mine, ci si pentru un tanar alergator (si triatlonist) talentat si in cale afara de modest. E vorba de Emanuel Trandafir (18 ani), Locul II la Open – in cursa de Cros (14KM) cu timpul de 01:15:20. A fost primul lui Podium la un concurs de alergare montana. Felicitari Emanuel si mult succes in continuare!

E uman sa acorzi a 2-a sansa. E ideal sa-ti acorzi tie inca o sansa. Vei vede lucrurile, locurile si oamenii cu alti ochi. Si te vei bucura. Toti cei prezenti la Izvoru Muresului pe 23 Iunie, au trait o zi faina din viata lor si au alergat un maraton greu, dar frumos. Si cel mai important: au aratat incredere organizatorilor, pentru un maraton care va creste de la an la an.