In 2013 etichetam MURES-OLT MARATHON drept “cel mai salbatic” maraton. In 2014 competitia, ajunsa deja la editia a IV-a, a fost numita “cel mai smecher maraton”, cu referire la traseu. Maratonul cu start-ul la Izvorul Muresului merita ambele superlative.
O competitie de mica anvergura, dar cu mult suflet depus de organizator. Problemele primelor editii au disparut. A ramas pasiunea si un traseu extrem de intersant si dificil. Pe anumite paseje pare ca nici vietatile padurii nu se avanta. Ramai marcat de urcarea brutala pe drum forestier catre Cabana Piatra Ascutita, coborarea pin canionul plin de pietroaie alunecoase sau drumul forestier semiplat si interminabil. Treci peste toate incercarile manat de gandul la gulas-ul fierbite de la Finish. Orele trec placut in zona de finish in asteptarea ultimilor alergatori si a Premierei de la ora 19.00.
Cca 60 de participanti la Mures-Olt Marathon 2014, mai putini decat la prima. Cu toate acestea am avut si un record la traseul de maraton: 4h41 – Paul Hurdubechean (Locul 2 de la Editia a III-a). Pentru prima data ploaia ne-a dat pace. Vreme numai buna de alergat pe munte, putin cam cald spre final. Voluntari mai numerosi ca nicioadata, foarte bine informati unii dintre ei, si apa din belsug.
Nu aveam mari pretentii de la acest maraton. Era deja al 5-lea in luna August (in 22 de zile mai exact). Insa doream sa profit de cunoasterea traseului. Am plecat cu frana de mana trasa, ritmul pe primele urcari crescand treptat. In fata erau deja multi alergatori. Pentru cca 3Km am alergat prin padure si am uitat de cursa. Pura placerea de a alerga. Ma simteam ca un fulg. Alergam ca pe asfalt. Aflat intr-o stare de visare, am gresit traseul cca 300 m. Am pierdut cca 4 min. Am continuat in forta pana la urcarea care pleaca din orasul Balan. O noua ratacire (de grup), intrucat ciobano-taietorii de paduri au mutat 2 marcaje. Multumesc lui Mihai Husleag pentru “salvare”. Urcarea criminala catre cabana am abordat-o cu vitejie. Ocolo ori “zbori”, ori “te uita Dumnezeu”.
Recunoasteam locuri si puncte cheie si asta imi prindea bine. Am castigat 2 locuri, dar am pierdut unul. Locul 5. Forestierul de cca 7Km nu l-am “dus” asa cum speram, dar l-am alergat. O ultima urcare grea, dar placuta. Ultimii 6Km sunt ca o plimbare pe dealurile copilariei. Singur printre paduri si pajisti. Un slalom printre casele din Izvorul Mjuresului, trecerea peste calea ferata, 300m de asfalt si se aude muzica din Complex. Final lejer (in tonul cu ritmul maratonului), stare buna (ma simtean proaspat), un timp mai slab cu 23 de min fata de 2013. Mi-am pastrat locul 5. 5h33. Totusi nimic n-a contat mai mult decat sa fiu asteptat la finish de fiul meu Pavel (10 luni in ziua concursului). La Multi Ani Pavel!
Da…chiar a fost cel mai smecher maraton (acest calificativ a fost acordat de Bogdan Boja). In fond, fiecare competitie isi are superaltivul ei. Atmosfera de familie, dar extreem de relaxanta. Super gulas. Organizare fara cusur, desi multe ar mai putea fi adaugate. Am cinstit o noua cursa faina cu bere Harghita!
