Maratonul Zapezii cu greu poate fi incadrat intr-un tipar al curselor de alergare. Motivele sunt multe. Totusi, fara un maraton cum este cel de la Rasnov calendarul competitional parca nu poate fi intreg. Vrei sa alergi la Maratonul Zapezii pentru ca esti puternic si rezistent, sau vrei sa devii astfel.

Maratonul Zapezii se alearga in egala masura, cu trupul si cu sufletul. E nevoie de curaj pentru a alerga un maraton la multe grade cu minus (-12 in 2012, respectiv -8 in 2015), de o pregatire serioasa (multi Km acumulati in primele luni de iarna),  dar si o mare doza de bucurie in alergare pentru a duce cursa la final.

Maratonul Zapezii este o cursa de suflet pentru mine. Simpla ocazie de a lua startul la a 4-a editie consecutiva a fost pentru mine o victorie interioara. In ciuda unui antrenament insuficient (sau nu asa cum mi-as fi dorit), a unei stari generale apasatoare sau a concurentei puternice (asa cum arata lista de Start), in sinea mea am stiut ca la Rasnov mai voi simti din nou “puternic si rezistent”, ca pot alerga bine in conditii de iarna.

Aparent prea putin optimist, am asteptat sa iau start-ul pentru a intra in starea de care aveam nevoie pentru a ma simti puternic. Aveam deja sustinere puternica: familia + un grup numeros de prieteni (actuali si fosti colegi de munca), veniti la Rasnov pentru relaxare, dar si pentru a fi alaturi de mine. Zona de start (Trambulinele de la Rasnov) este una care te incarca de energie si te introduce intr-o atmosfera de mare competitie. Esti perfecta pregatit de “lupta” cu kilometrii, dar mai ales cu zapada, dupa ai cantat, impreuna cu cei peste 100 de participanti, imnul Romaniei.

Trecerea prin Cetatea Rasnov in primii Km ai cursei, cetate deschisa la acea ora (aprox 9:30), special pentru alergatori, este un moment unic si spectaculos intr-o cursa de maraton. E mai mult “zbor” decat alergare, e ca un salt inapoi in istorie. Revenirea la asfalt te readuce in prezent si te face sa te gandesti serios la ce urmeaza. Drumul partial asfaltat si usor serpuit de pe Valea Glajariei incepe sa testeze rezistenta si puterea alergatorului din tine.

Alerg Km buni intr-un grup de 4-5 alergatori. Ritmul e bun, dar nu extrem de alert. Dintre ei, Laurentiu Moga (care a purtat cu bucurie, la Rasnov, tricoul Time Trial Running), imi aminteste ca am un final bun de curse, dar el e dispus sa iuteasca pasul.

Usor usor “intram” pe zapada si parca e alta cursa. De fapt, dupa Km 15 (1h06, ca timp) simt ca incepe adevarata cursa. Inaintand spre inima padurii zapada devine tot mai mare si tot mai greu de  practicat. 4Km (2 dus / 2 intors) ducem o adevarata lupta cu zapada. Nici coborarea nu e mai usoara. Alunecam la fiecare pas. Ajuns pe zapada tasata, apoi pe asfalt imi revine energia. E drept, intorc capul si vad cum Gigi Blajiu se apropie. Am decis sa cresc putin rimul si sa pastrez distanta. La revenirea in zona trambulinelor ma intalnesc cu cei 2 alergatori aflati in frunte (Istvan si Laurentiu). Aveam asadar un puls al cursei. Parca ma simt tot mai bine. Reintrand pe Valea Glajariei am surpriza sa-l vad pe Laurentiu la punctul de alimentare. Il stiam cu cca 1Km inaintea mea. Aveam sa aflu ca tocmai gresise traseul (cca 900m). Din pacate a cedat si psihic. L-am ajuns chiar in momrntul cand m-am intalnit cu grupul de prieteni si sustinatori. Imi doream sa alergam cit la cot, sa ne motivam. TTR era oricum pe Podium, pe locurile 2-3.

Am terminat Maratonul Zapezii (14 Ianuarue 2015) cu o energie fanatastica. Mai cu seama pe ultimii Km m-am simtit cu adevarat “puternic si rezistent”. Pentru prima data in cele 4 editii, la Finish-ul de la Cabana Himalaya ma astepta fiul meu, Pavel. Pentru a 4-a oara (din 4) m-am clasat pe Podium. Timpul (3h25min.) a fost apropiat de cel din 2013 (3h24min.).

Cursa de maraton a fost castigata (3h14) ca si in urma cu 2 ani de Istavan de la Oradea, care a facut o cursa fantastica. Ritmul lui afost excelent pentru conditiile date, iar stilul de alergare – o adevarata placere sa privesti.

Festivitatea de premiere a fost incarcata de emotie pentru mine. Cuvinte frumoase, 2 diplome de excelenta si 2 cupe. O surpriza deosebita a fost primirea trofeului “Memorial Colonel Aurel Cristea”, acordat la fiecare editie unui alergator cu merite deosebite. Am fost coplesit de emotie, mai cu seama ca acest trofeu mi-a fost acordat pentru ceea ce fac cu atata drag. Mai exact e vorba, printre altele, de sustinerea seriei de maratoane istorice “Din dragoste pentru Romania si istoria ei” (am participat la 90% din maratoane), castigarea multor maratoane istorice sau tinta de a a junge la 100 de maratoane.

Au fost de fapt momente de emotie de la inceput pana la final (intonarea imnului, intalnirea cu grupul de sustinere spre finalul cursei, imbratisarea familiei mele la Finish si trofeul oferit de Ilie Rosu). O zi minunata nu se putea incheia fara traditionalul “berbecut la protap”.

La Maratonul Zapezii 2015 am regasit puterea si rezistenta de care e nevoie intr-o astfel de cursa. In timpul maratonului am reusit sa ma linistesc si sa ma regasesc cumva. Am regasit si placerea alergarii (alterata in ultimele saptamani de unele probleme personale). Am fost bucuros ca pot reveni pe final de cursa, dar mai ales ca pot reveni la acele sentimente frumoase pe care un alergator le poate simti intr-o cursa de maraton.