Intrebarea “De care ori alergi / te antrenezi pe saptamana?” apare deseori. Raspunsul: “De 2 ori, din care o alergare e de revenire”. Revenire dupa ce? Dupa un maraton. La al 2-lea antrenament (pe care de multe ori il sar) imi testez viteza. Asadar am revenit la strategia de a ma antrena chiar la competitii, din cele mai diverse. Si a dat roade.

La ProSport Night Run si CIUCAS X 3 am concurat peste asteptarile mele. In aceeasi stare vesnica de oboseala. E drept, sunt si alte motive pentru care aceste curse au decurs foarte bine.

Revenind la “antrenamente”, pe 20 Septembrie  am alergat un nou maraton la Comana, Maratonul “Tabere cu Suflet” – Editia a III-a. Ma asteptam la un duel cu castigatorul primelor 2 editii. Acesta nu a mai ajuns asa ca am facut un long run excelent. 40Km (din care cca 2 km) au fost adaugati la traseu inaintea start-ului (la insistentele noastre) si 360m diferenta de nivel. Concurenti foarte putini, atmosfera de alergare de grup din IOR, la ora Start-ului.

Lipsa atmosferei de competitie a fost compensata cu frumusetea zonei. Delta Neajlovului mi se pare tot mai atractiva. Traseul variat si interesant. Anumite pasaje sunt excelente pentru alergare. Urcari scurte si abrupte, treceri peste podete, viraje stranse si multe altele.

In prima parte am alergat alaturi de un maratonist discret in peisajul alergarii din Romania, dar cu multe curse alergate in 2014 (inclusiv Ultra, la Ciucas) si cu un timp de 3h la Maratonul de la Cluj. Cu Ionel Rapotan (despre el este vorba) am tinut un ritm destul de ridicat primii 7 KM. S-a distantat usor. Eu ma incalzesc de regula dupa Km 9. Am revenit dupa cca 15 Km si am preluat initiativa.

Traseul era numai bun pentru alergare (uscat si curatat de obstacole). Mi-am permis sa fac pauze de 2 min. La Km30 aveam o pofta nebuna de alergat. Ionel deja cedase. M-am bucurat de ultimele trecatori (podete) si de viraje. Spre final se iese in camp, este ca o evadare in alta lume. Linistea dinaintea  finalului vijelios. Am terminat cursa in 3h11:45. Numarul mic de participanti (8 la maraton, din care un abandon) face ca pozitia in clasament sa devina irelevanta. La Comana am alergar maratonul cu nr. 70.

Abia atmosfera de la Premiere a fost ceva mai animata. Ca intr-un grup de buni prieteni. Aproape toti participantii au urcat pe Podium. Premii consistente, flori pentru castigatori si un trofeu din sticla (vaza pentru flori). Sotia mea a fost chiar bucuroasa! Si dulciurile au fost apreciate! Stia ea de ce prefera sa alerg la Comana si nu in alta cursa, intr-un week-end plin de competitii.

Organizare inimoasa. Atentie deosebita aratata maratonistilor. Singurele scapari au fost distanta si abordarea diferita legata de medalii. Un maratonist nu poate primi o mai mare apreciere (la final de cursa cursei) decat medalia de Finisher. Marea dezamagire ramane numatul mic de participanti. Putin peste 30. In 2015 Maratonul Tabere cu Suflet merita minim 150 de alergatori la Start.