Incepand cu 2011, ziua de 1 Decembrie este mai mult decat speciala pentru mine. Pana atunci eram mandru ca sunt nascut de ziua nationala a Romaniei. De cele mai multe ori aveam ocazia sa privesc retragerea masinilor de razboi, de dupa parada, chiar de la fereastra (am locuit in cartierul Ghencea).
Ca maratonist am ocazia de 5 ani de zile sa alerg un maraton chiar de ziua mea ne nastere si, evident, de ziua Romaniei. Datorez aceasta onoare lui Ilie Rosu si colegilor de la RO CLUB MARATON.
Participarea la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc este cel mai frumos cadou pe care mi-l fac de ziua mea. An de an retraiesc momente minunate in timpul acestui maraton. Este de fapt o poveste la care mai adaug cate un capitol in fiecare an. Pentru mine, ineditul editiei a V-a a MRNR a a fost atingerea varstei de 35 de ani, ceea ce inseamna ca am intrat in categoria “veterani” sau “masters”.
MRNR se desfasoara in Parcul IOR, traseul fiind in jurul celor 2 lacuri. La proba de maraton exista si o bucla suplimentara. Pentru unii alergatori cele 13 ture pot fi plictisoare, pentru mine este ca o defilare. Trecerea prin zona de Start / Finish (pe sub poarta) reprezinta o imensa sursa de energie. La fiecare tura primesc incurajari si urari de La Multi Ani!
Fiind deja castigator al acestui maraton (in 2012 si in 2013), anul acesta nu am mai simtit o presiune. Am incercat sa ma bucur de alergare si de atmosfera. A fost o cursa grea in mare parte, dar am reusit sa zambesc mai mereu. Traseul a fost aglomerat. Vremea a fost blanda (a scos cetatenii la plimbare prin parc), iar participarea a fost una record (cca 500 de alegatori la start).
Maratonul a fost castigat de prietenul si TTR-istul Ionut Marian Purcea, nascut si el pe 1 Decembrie. Timpul lui a fost un fantastic (2h49 sec.). Un nou record al traseului. Victoria a fost cu atat mai frumoasa, cu cat el a intampinat mari probleme musculare spre finalul cursei.
Am incheiat maratonul de la 1 Decembrie, pe locul 4 la general si pe 2 la categoria (35-49), cu timpul de 3h03:40, cu 5 secunde mai putin fata de 2014. Tinand cont de lipsa de pregitire, sunt foarte multumit de clasare si de timpul obtinut. Norocul meu a fost ca am schimbat categoria chiar in acea zi.
Organizatorii mi-a pregatit la final o surpriza, oferindu-mi un tort (vegan).
Dincolo de semnificata istorica si de sarbatoarea nationala, pentru mine MRNR ramane o poveste fara sfarsit. Stiu in fiecare an ce voi avea parte de o sarbatorire de poveste.
