Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc – 1 Decembrie 2012

Dec 13, 12 • Running4 CommentsRead More »

Aproape nicio sarbatoare sau moment important dintr-un an nu scapa “nemarcate” prin alergare. Avem credinta, avem istorie si avem o pasiune.  Mai avem si norocul ca prin alergare sa ne bucuram in felul nostru de orice experienta a vietii, dar mai ales sa cream un eveniment in sine. Transmitem un mesaj si cream o traditie.

1 Decembrie este Ziua Nationala pentru toti romanii. Pentru alergatori inseamna si Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc. 1 Decembrie este si ziua mea de nastere, asadar pentru mine e de 3 x sarbatoare.

La initiativa lui Ilie Rosu si prin sustinerea RO CLUB MARATON, pe 1 Decembrie maratonistii omagiaza prin alergare Marea Unire de la 1918. Cu tricouri sau echipamente tricolore, dar si cu steaguri si stegulete maratonistii si semi-maratonistii “se afla la datorie”, uitand de vremea rece. Aceasta datorie este de fapt chiar pasiunea lor si este un mod inediat de a sarbatori Ziua Nationala, cu voie buna si multa culoare.

Planificarea participarii la Maratonul Reintregirii Neamului  Romanesc pare cea mai simpla. Data este aceeasi in fiecare an si maratonistii (asemenea majoritatii cetatenilor) au zi libera. Ca maratonist ma simt onorat sa pot sarbatori Ziua Nationala prin alergare si totodata norocos sa-mi pot petrece ziua de nastere facand lucrul care-mi place cel mai tare. Pe de alta parte, nu stiu ce scuza as putea inventa ca sa nu iau parte la acest Maraton.

Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc 2012 a fost cu atat mai special pentru mine, intrucat a fost al 40-lea. In 2012 a fost maratonul nr. 23. Nu stiu daca am cele mai multe maratoane alergate de un roman in 2012 (asa cum imi doream la un moment dat), dar am depasit unul dintre obiectivele de la inceputul anului (20 de maratoane).

Numarul mare de maratoane alergate in 2012 nu m-a impiedicat sa-mi doresc o cursa buna la 1 Decembrie. Am avut norocul unei pauze (de refacere si pregatire) destul de mari (1 luna de zile) de la ultima cursa. Mi-am facut propriul program de pregatire, pe care (spre surprinderea mea) l-am si dus pana la capat. Imi doream si o revansa fata de Editia I, cand am ratat Podium-ul.

La fel ca la Maratonul Zapezii am ramas ultimul in pluton la Start. O tura si jumatate am purtat drapelul Romaniei, intelegand cat de greu trebuie sa ii fie lui Ilie Rosu, nu cu 1 steag, ci cu 2, 3, 4 si chiar 5. Usor-usor am recuperat pozitii pastrand in raza vizuala liderii cursei. Pe masura ce vremea se incalzea am renuntat treptat la multe piese de echipament. Incepand cu tura 3 am preluat conducerea, visand sa-mi fac un cadou frumos de ziua mea. Tot in tura a 3-a (pe la Km 7) am reusit sa-mi intru in ritm. Si-am visat eu frumos vreu 4-5 ture, pana cand si-a revenit Danut Cernat si a trecut la conducere, iar eu am resimtit oboseala. Tot timpul acesta, un maratonist grec a tinut aproape de noi. Nu-l interesa pozitia, pare-se, ci doar sa obtina un timp bun la final. Pe fata lui “se citea” clar “bucuria alergarii”. Incurajat de voluntari si organizatori (Liviu, Mihnea, Serban, Victor etc),  de sustinatorii din zona de Start (pe unii doar ii auzeam de departe), de Mugur care alerga in afara concursului, de mica galerie infocata condusa de Bogdan Popa, am reusit sa-mi recapat fortele si am revenit alaturi de Danut Cernat si alergatorul grec.

La propunerea lui Danut am hotarat sa ramanem uniti pana la final, creand astfel o “alianta Romano-Greaca”. Fiecare dintre noi isi purtase deja propria lupta. Simteam ca pot mai mult, inclusiv sa realizez un PB. Insa mi-am amintit de cele 3 maratoane terminate alaturi de Danut Cernat in 2012 (Maratonul Transilvania / Maratonul “Pe aici nu se trece” si Maratonul International Bucuresti). Au fost momente si senzatii deosebite, pe care am decis sa le retraiesc. Grecul se simtea bine langa noi, asa ca am trecut linia de Finish toti 3 impreuna, in 3h:07:19.

Mi-am luat astfel revansa fata de maratonul din 2011 si mi-am oferit cel mai frumos cadou de ziua: castigarea unui maraton. Am ratat PB-ul pentru mai putin de 40 sec.  Aceasta s-a intamplat in conditiile in care traseul a fost mai lung cu cca 600 m, iar la ultima tura am pierdut mai bine de 2 minute, fata de ritmul mediu. Nu am simtit PB-ul ca ar fi fost o “realizare”, comparativ cu bucuria de a fi alergat un nou maraton inconjurat de prieteni si de a-l fi terminat alaturi de Danut Cernat.

Asa cum mi-am dorit, la final m-a intampinat si Mariana. Inainte de Premiere am parcurs o parte din traseu, intalnind maratonistii aflati la ultima tura, luptand cu propriile limite pentru a termina cursa. Respect lor! La finalul finalului l-am sarbatorit pe Ilie Rosu, ajuns la maratonul cu nr-ul 50 si totodata la finalul proiectului sau (acela de a purta steaguri -in frunte cu cel al Romaniei- in fiecare cursa de maraton). La Multi Ani Ilie! Felicitari! Ai toata aprecierea mea ca maratonist, prieten si roman!

4 Responses to Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc – 1 Decembrie 2012

  1. Felicitări maestre ;)!
    Mă bucur că am avut şi eu onoarea de a participa la această competiţie!
    Spor în continuare!

    • Simon says:

      Multumesc!
      Multumesc si eu tie si tuturor celor care participa la Maratonul Reintregirii, astfel incat atmosfera sa fie una de adevarata sarbatoare! Bafta in continuare! Am remarcat deja entuzismul tau! Sa te bucuri de fiecare alergare!

  2. BRAVO Draga Florin ! … si La Multi Ani Romane Maratonist !

  3. Simon says:

    Multumesc Cristi! Te asteptam din nou alaturi de noi!

Leave a Reply to cristian ungureanu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *