…si vine intrebarea: “Cum te-ai distrat de ziua ta?”. Iar raspunsul: “Minunat, am alergat un Maraton”. Omul insista: “Maratooon, chiar si de ziua ta?”. Dar nici eu nu ma las: “Mai ales de ziua a fost fain sa alerg. In plus, a fost si Ziua Nationala”. Eh, aici omul se opreste. Nu stiu daca intelege; dar daca eu ma bucur, se bucura si el.
Am tinut mereu cu tara mea (si nu ma refer la echipele nationale), am fluturat de multe ori drapelul (chiar si in luna de miere), sunt si un “soi” de nationalist. Sunt tare mandru sa fiu nascut de Ziua Nationala, zi de sarbatoare, dar si zi libera. Nu am asistat niciodata la Parada Militara de la Arcul de Triumf. Nici nu a fost nevoie. Multe dintre zilele mele de nastere le incepeam urmarind coloana de tancuri si alte masinarii miltare, de la balcon, pe Bulevardul Ghencea.
Nu cred ca trebuie sa fi premiat, doar pentru ca esti nascut de Ziua Nationala, dar de multa vreme ma “ardea” dorinta de a face ceva deosebit de ziua mea si de ziua Romaniei. Nici nu speram sa fie neaparat ceva care imi si place la nebunie. Auzisem eu de un cros de 1 Decembrie, in Parcul Herastrau, dar se pare ca doar eu auzisem de el. Se organizau crosuri de Ziua Nationala si in cateva orase din tara. Deja ma gandeam ce fain ar fi sa alerg pe 1 Decembrie. Numai ca, domnul Ilie Rosu a avut o idee fantastica: organizarea unui Maraton cu tema istorica, dedicat Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Locatia” Parcul “Alexandru Ioan Cuza”. Aceasta veste m-a lasat fara cuvinte si era deja cel mai frumos cadou de ziua.
Maratonul a primit imediat sustinerea RO CLUB MARATON si am avut ocazia sa fiu si la curent cu detaliile de organizare. Am aflat curand inca ceva frumos: Ionut Purcea urma sa alerge si el de ziua lui, intrucat era nascut tot pe 1 Decembrie. Si cum la MIB 2011 terminasem impreuna (de mana, chiar) ne-am propus sa facem si de data asta la fel. Ne-am pregatit chiar si tricouri speciale. Evident, era inca un maraton alaturi de multi oameni dragi, ceea ce imi oferea multa, multa energie. Am primit chiar si un cadou frumos de la Daniel Lixandru, chiar inainte de Start, un tricou tricolor (Multumesc Dane!). Nici nu mai conta ca in urma cu 6 zile alergasem primul Ultramaraton din viata mea (70 KM -> Ploiesti-Bucuresti).
Nu puteam incepe Maratonul fara “Imnul National”, urmat de strigatul “de lupta” al maratonistilor: “Hip Ura / Hip Ura / Hip Ura Ura Ura”! Urma sa repetam de 10 ori un circuit (foarte interesant) de cca 4,3 KM. La o asemenea ocazia, singura tinta ar fi trebuit sa fie placerea alergarii, alaturi de savurarea atmosferei de sarbatoare. Dar nu m-am abtinut si mi-am propus sa alerg tare (alaturi de Ionut) inca de la inceput. Aceasta socoteala a noastra a tinut doar primul tur, dupa care am eu inceput sa scad ritmul treptat. Adica exact opusul a ceea ce trebuie sa faca un maratonist. Cu toate acestea, desi nu fusesem anuntat, mult timp am fost pe locul 3, chiar pe 2 (dupa ce Ionut a abandonat). Desi fizic mi-era din ce in ce mai greu, m-am bucurat sufleteste sa vad atatia alergatori solitari sau in grupuri, cu stegulete in mana sau tricouri nationale. La fiecare tur Mariana era acolo, gata sa ma ajute cu cate ceva. Spre spre final am avut super-surpriza de a fi sustinut de Oana si Mihnea (exact cand mi-era mai greu). Mi-a revenit zambetul pe fata cand Conu Mila si Dna Silvia au improvizat un “La Multi Ani” din mers, pentru mine si pentru un alt sarbatorit (Paul Nutu). Am fost sustinut si de alti prieteni (alergatori sau nu) care au creat o atmosfera faina pentru sarbatorirea unei zile de nastere. Pana la urma am savurat chiar si slalomul printre cetatenii iesiti la plimbare in parc (pentru unii am mai scapat cateva “vorbe de duh” printre dinti”, asta pe langa strigatele de “Culoaaaarrrr….”).
Insa finalul l-am trait mai frumos decat mi-as fi imaginat: cu steagul deasupra capului, in aplauze si incurajari, dar si cu imbratisarea izbavitoare a Marianei. Iar momentele placute nu aveau sa se termine aici. Am terminat Maratonul (care a masurat cca 43Km) in 3h25, pe locul 4 din 32 de Finisheri. Pe finalul cursei am fost depasit de Razvan Staicu si Danut Cernat. Felicitari lor! Ziua de sarbatoare era inca la inceput. Dupa cursa am savurat fasolea oferita de organizatori, am desfacut sampanie pentru toti colegii de alergare si am avut ocazia sa-mi exprim bucuria unei astfel de zile si a unui astfel de maraton si la microfon, inainte de Premiere.
Nu am fost pe Podium, dar m-am simtit mai mult decat un castigator. O noua dorinta indeplinita, un nou maraton de poveste (al 15-lea si totodata ultimul, in 2011), un nou eveniment excelent organizat de RO CLUB MARATON, noi zambete aduse pe fata celor care ma sustin. Un mod inedit si fain, de a-mi sarbatori ziua de nastere: 1 Decembrie.
