In calitate de castigator al editiei din 2013 nu puteam refuza invitatia de a participa si la Editia a III-a a Maratonului Regal (10 Mai 2014). Am preferat Maratonul Regal, in dauna unui important concurs de alergare montana. In ciuda carcotasilor, consider ca asfaltul e mult mai sigur si “linistitor” pentru picioare decat trail-running-ul. Numai pe asfalt imi pot regasi ritmul. In plus maratoanele de plat nu se alearga doar pe autostrazi. Au si ele parte, intr-o buna masura, de verde si aer curat.

In ciuda migrarii alergatorilor catre Moieciu, Maratonul Regal a strans la Start peste 200 de participanti. In 2014 traseul a fost schimbat, urmand sa traverseze si artere cu circulatie auto. Dar parea a fi mai usor de urmarit.

Ca si in 2013, am ratat startul. Am inceput cursa cu cca 12-13 minute intarziere fata de pluton. Dupa un mic raliu din Chiajna pana la Herastrau, echipat de concurs fiind, am pornit in urmarirea maratonistilor. Dupa cca 10 minute am ajuns deja primii participanti. Simteam ca pot recupera. Insa deodata s-a facut o mare “gaura” in randul alergatorilor. Mi-a luat km buni sa ajung din urma un nou particioant. Abia la final am inteles ca grupul fruntas (maratonisti si semaratonisti) au scurtat involuntar traseul in prima tura (din cele 4). Restul de participanti s-a intors pe traseul corect, asa explicandu-se de ce i-am ajuns mai repede decat m-as fi asteptat.

Dupa  tura 1 eram deja deznadajduit. Nu mai aveam energia din 2013. Ramanea sa-mi fac cursea mea. Mi se parea ciudat sa vad atatia alergatori din sens invers. Din cand in cand mai zaream cate un tricou tricolor. Scadeam ritmul de la tura la tura. Ultima parte am du-o chiar greu, dar am pastrat putina putere pentru un sprint final. Cu toata greutatea si dezamagirea, am terminat intr-un timp similar celui cu care castigasem in anul precedent (3h06). Din calculele mele, care nu pot fi exacte) timpul real ar fi fost de locurile II-III. Comparatia nu mai avea oricum rost. Primii au parcurs cu cca 2,5Km mai putin, iar timpul meu a inclus, cum era si normal, si intarzierea de 12-13 min. (3h19).

Am ramas cu impresia unui bun antrenament si inca un maraton pe lista mea.  O medalie frumoasa, vreme prietenoasa, apa din belsug pe traseu, voluntari eficienti, o mica disputa verbala cu un politist care voia sa ma opreasca ca sa treaca masinile, atamosfera ceva mai trista, comparativ cu anii trecuti.

Ziua a fost salvata de Garden Party unde m-am simtit minuntat alaturi de prietenii alergatori, dar mai ales de tatal meu, care incepe sa iubeasca tot mai mult lumea alergatorilor amatori.