Alergam maraton din pasiune si din dorinta de autodepasire. Din respect pentru Istoria Romaniei alergam maratoanele istorice initiate de Ilie Rosu. Dar omul care poarta drapelul Romaniei in fiecare cursa de maraton nu e singur. Are alaturi multi maratonisti romani, dar si oameni care il sustin. Asociatia Corpore Anima a crezut in Maratonul Regal inca de la inceput iar pe 10 Mai 2013 a organizat o a 2-a editie la cel mai inalt nivel.

Maratonul Regal 2013, alergat pe 10 Mai, a fost al 10-lea maraton istoric (din tot atatea posibile) al 5-lea pentru mine in acest an si al 45-lea in total. Dincolo de cifre si de ziua de sarbatoare (Ziua Regalitatii) a fost un maraton mult asteptat (experienta primei editii fiind una deosebita). Cea mai mare dorinta pentru aceasta cursa a fost aceea de a fi premiat de Alteta Sa Regala Principesa Margareta. Uneori cea mai buna strategie este vointa si puterea de a lupta pana la capat. Ma bazam pe aceste lucruri mai mult decat pe pregatirea fizica (a nu se intelege ca nu eram antrenat).

Spiritul olimpic ne invata ca “important este sa participi”. Dar pentru a participa la un maraton, este importat sa ajungi la Start. Am la activ mai multe Start-uri ratate. De data aceasta am lust Start-ul (ora 8.00) cam in acelasi timp cu toti participantii, dar de undeva dintr-o parcare (la vreo 500 de m de Palatul Elisabeta). I-am privit de departe cum pornesc la “lungul drum”; in umra lor am facut un mic ocol trecand prin poarta de Start si prin zona de cronometrare si am inceput “cursa de urmarire”. Rand pe rand am salutat toti prietenii alergatori, grabind pasul catre “fruntasi”. “De rusine” (cum bine spunea Ovidiu Petre, dupa Maratonul de la Cluj) am intrat intr-un ritm atat de alert incat am ajuns rapid in fata celor pe care ii stiam cei mai “puternici”. Daca mai era cineva inaintea lor insemna ca a inceput prea tare.

Dupa cca 8Km “cursa nebuna” de recuperare a timpului pierdut la Start s-a incheiat brusc si am intrat intr-un fel de “stand by” mai mult sau mai putin programat. Simteam nevoia de relaxare pentru o vreme, dar a fost mai mult de atat. Corpul isi facea treaba mai bine decat ii putea dicta mintea. Orice incercare de “iuteala” era sortita esecului. Cursa era deja altfel decat eram obisnuit, dar era tare bine. Traseul deja imi placea, racoarea diminetii se afla inca in drepturi, iar voluntarii veseli imi aminteau cat de important este sa ma bucur de alergare. Parcul mi se parea extraordinar de frumos la ora aceea, barcile (echipajele de canotaj) de pe lac imi relaxau privirea si gandurile, iar incurajarile celor care ma cunosteau au insemnat “energie pura”. De pe la jumatatea traseului am inceput o noua cursa de recuperare a distantei dintre mine si liderii cursei. Am incercat sa ma apropii in mod natural, fara sa fortez. Nu-mi iese intotdeauna, dar rimtul scazuse foarte mult. Parea doar o chestiune de timp. Dar tocmai cand ziceam ca mai am un pas, distanta se marea brusc. Am trecut si peste acest episod “supranatural” si chiar inainte de ultima de tura i-am ajuns pe Ovidiu Petre si Ioan Moisa. A 2-a cursa de revenire se terminase cu bine. Un al 3-lea “fruntas” (timisoreanul Florin Chindea) iesise in decor, dar avea sa revina si sa traga pentru locul 3.

Desi soarele ardea puternic, timpul era foarte bun (sub 2h20min. la 31,5Km). Traseul  oferea totusi si zone umbroase  (foarte bine-venite). Cca 7Km am tinut aproape de Ioan Moisa. El de fapt incerca sa ma tina aproape. Stiam ca voi obosi rapid tinand ritmul constant (ceea ce ar trebui sa fie un lucru bun, dar nu si pentru mine). Dar cum ziceam: am alergat “de rusine”. La ultimul punct parea ca nici o fantana intreaga nu ma poate racori. Dom’ profesor s-a departat rapid (nici n-am realizat cand a luat un avans de 100m). In spate nu se vedea nimeni.

In ultimii Km ai maratonului, chiar daca te simti bine, tot nu esti bine. Nu poti fi sigur de nimic. Ci doar de faptul ca nu trebuie sa renunti, ca lupta cea mai importanta o dai cu tine insuti si nu ai voie sa o pierzi. Gandul unui Podium (ratat in 2012) era foarte placut. Cateva zambete in jur au puterea sa te motiveze. O vorba de incurajare e aur. Dar materialul pretios e in tine. Ceva acolo in interior iti spune: poti mai mult de atat, inca ai energie nebanuita, daca nu vei incerca sa dai totul vei regreta. Ultimul asalt va fi teribil de greu, dar nebanuit de frumos.

Urasc senzatia de chin de la final. Nu acea senzatie de sfarseala, ci momentul cand tragi atat de tare incat simti ca iei foc. “Ei si ce!? Oricum ma arde soarele.  Sa inceapa a 3-a “cursa de revenire”!” Pe ultimele viraje simt ca zbor, linia dreapta inainte de final pare ca nu are capat. Poarta neagra de la Finish nu se mai vede. Strang din dinti si din pumni. In fata il vad doar pe liderul cursei. Distanta scade si asta ma face sa rezist. Nu vad pe nimeni altcineva decat omul cu maieu albastru. Nu am observat-o nici pe Mariana (sotia mea), cand am trecut pe langa ea (venea spre zona de Finish), dar am auzit-0 incuranjandu-ma. Si l-am ajuns. O clipa am fost tentat sa incetinesc (din respect probabil), dar ma aflam deja intr-un Turbo. Inca 50m pana la Poarta de Finish (inca nu stiam ca acolo e Finishul). Am trecut “ca vantul” printre oamenii care ma felicitau spre locul unde am primit si medalia de Finisher.

Am terminat Maratonul Regal 2013 cu timpul 03:08:12 (timp real: 03:06:39) pe Locul I din 38 de maratonisti. Dar din nou, dincolo de statistici (care raman consemnate, ce-i drept) simt ca am reusit o victorie in lupta cu propriile limite. A fost un maraton frumos per total, dar cursa in sine (asa cum am trait-o eu)  a fost una fantastica. A fost competitie adevarata. O noua experienta intensa.

Premierea a insemnat un moment deosebit, chiar mai frumos ca la prima editie, atat prin prezenta Altetei Sale Regale Principesa Margareta, cat si datorita copiilor (participanti intr-un concurs de Orientare). Si am urcat pe Podium pentru a-mi indeplini dorinta: de a fi premiat de catre Alteta Sa Regala Principesa Margareta. I-am si marturist acest lucru. Pe de alta parte am fost onorat sa fiu pe acelasi Podium cu 2 maratonisti deosebiti (cu timpi de sub 3 ore pe maraton, in carierele lor). O ultima surpriza frumoasa ne-a oferit-0 organizatorul (Daniel Lixandru) mie si altor maratonisti cu experienta: Diploma de Club 25 de maratoane.

M-am bucurat sa reintalnesc la Maratonul Regal o atleta profesionista, sa-l salut din fuga pe vesnic tanarul Mosion Gheorghe, sa asist la Finish-ul a 3 participanti care nu au alergat efectiv, dar au parcurs in mers intreg traseul de semimaraton, sa numar inca un maraton alergat de Ilie Rosu cu drapelul Romaniei si sa vad foarte multi copii in tricouri tricolore, premiati pentru faptul ca fac sport. Felicitari tuturor! De apreciat si cei cativa “nebuni frumosi” care au alergat 2 maratoane in zile (a 2-a zi s-a desfasurat Eco-Marathon). Neprogramat si neoficial am facut si eu o noua dubla (al 2-lea maratoa a fost un antrenament placut).

Multumesc tuturor celor care m-au incurajat si m-au felicitat! Ne revedem si in urmatorii ani la Maratonul Regal! Data se stie: 10 Mai.