Seria maratoanelor istorice gandita de Ilie Rosu a inceput pe 6 august 2011 cu MARATONUL “PE AICI NU SE TRECE”. Acea prima editia a fost la vremea respectiva un eveniment cu totul altfel si cel mai frumos maraton la care luasera parte majoritatea alergatorilor. Pentru prima data Ilie ne-a deschis ohii, dar si sufletul, si am realizat ca este important sa nu alergam doar pentru preznt si viitor, ci si in memoria istoriei si a inaintasilor nostri.

Fara sacrificiul lor, fie ca e vorba de familie, fie ca ne referim mai cu seama la ostasii roamni, pasiunea noastra pentru alergare si viata de zi cu zi poate nu ar fi aratat astazi la fel.

Ilie Rosu a realizat maratoane in diferite zone ale tarii, celebrand momete importante din istoria tarii noastre. Eu am fost alaturi de el in multe dintre acestea, iar la inima mi-a ramas doua: MARATONUL REINTREGIRII NEAMULULUI ROMANESC (MARATONUL 1 DECEMBRIE) si MARATONUL “AICI NU SE TRECE”, ambele avand loc la data fixa, in zile de mari sarbatori. Acestea sunt singurele doua maratoane unde am participare la toate editiile.

Maratonul PE AICI NU SE TRECE mi-a intrat la inima mai mult decat mi-as fi imaginat. Pe langa ocazia de a aduce prin alergare un mic omagiu celor care au luptat pe frontul Marasti-Marasesti-Ouituz, in fiecare an am avut bucuria sa fim intampinati cu o caldura speciala de catre vranceni. Am fost si sunt impresionat de respectul lor fata de istorie si fata de sacrificiul ostasilor romani pe acele meleaguri.

Desi nu mai este vorba de o competitie efectiva, am dorit sa alerg primele zece editii (2011-2020), apoi dupa un an de pauza (2021) din pricina pandemiei mi-a fost clar ca vreau sa fac in continuare parte din “istoria” acestui maraton.
In 2022 (editia a XI-a) am luat startul din fata Mausoleului din Marasti la 12 noaptea. Alaturi de maratonisti a alergat pe primul kilometru, pana la poarta satului Marasti, si un grup numeros de copii. Ei ne-au oferit energia de a continua si a duce pana la capat maratonul.

Am alergat in general grup, in racoarea noptii, iar pe alocuri ne-am mai rasfirat. Nu am ratat insa niciun monument din cele aflat pe traseul Marasti-Panciu-Marasesti.

Am ajuns la Marasesti in jurul orei 7.00, pe cand autoritatile locale si detasementele militare se pregateau pentru inceperea ceremoniei oficiale. Am profitat de situatie si am incheiat MARATONUL PE AICI NU SE TRECE intr-un cadru cat se poate de solemn si festiv.

Desi nu mai este de mult vorba de o compertitie, fiecare editie a maratonului dintre Marasti si Marasesti ne pune la incercare fie ca este vorba de vreme, de lipsa somnului si chiar de distanta in sine. Dar cu bucurie facem “acest mic sacrificiu”, drept omagiu sacrificiul imens facut de soldati romani in Primul Razboi Mondial.

Ii multumesc lui Ilie Rosu pentru ca ne ofera ocazia speciala de a alerga in memoria stramasilor, pentru efortul urias depus an de an si pentru ca tine faclara vie in ce opriveste maratoanele istorice, indiferent de provocari.