Din dragoste pentru Romania si istoria ei, Col. Rez. Ilie Rosu a rechemat la lupta cu kilometrii maratonistii romani, in onoarea soldatilor romani din Primul Razboi Mondial. M-am inrolat si eu, pentru a 4-a oara la Maratonul PE AICI NU SE TRECE (6 August 2014). Anul acesta frontul a fost mai lung: 72 de Km intre Soveja – Marasti si Marasesti. 3 mausolee – 3 puncte de foc pentru maratonisti, asa cum au fost si pentru soldatii romani. Asadar un prim ultra-maraton istoric.
Povestea ultra-maratonului PE AICI NU SE TRECE, telegrafic:
Ajung la Soveja in miez de noapte. Liniste si racoare. Carnati, slana si somn bun la cantonul silvic. Plecam catre lupta (Start) 6 ostasi in masina. Primim binecuvantarea preotului din Soveja, cantam imnul si aprindem facliile. Lupta incepe pentru ultramaratonisti (72Km) si maratonisti (42Km).
Urcam si coboram dealuri. Unii se grabesc in fata, altii raman in spate in ritm de siguranta. Se crapa de ziua. 22 de Kilometri de poveste alaturi de Ilie Rosu. Povestim si ne facem planuri. Dar nu ne grabim. Alergam cateva sute de metri alaturi de 2 copilasi (gemeni). Privim de la distanta cateva dueluri intre maratonisti.
La Racoasa imi iau inima in dinti. Urc dealul catre Marasti “zburand”. S-a dat si Start-ul la Supermaraton (46Km). Unii alergatori tind sa devina eroi. Pana la finish e cale lunga. Intorc in fata mauselului de la Marasti sub privirile localnicilor. Coborare lunga. Mult de recuperat. N-am ganduri sa bravez, dar sa duc lupta pana la capat, cu capul sus. Trec sat dupa sat, monument dupa monument. Salut zeci de sateni cu privirea blanda. Oamenii parca sunt mai inimosi aici. Copii in costume traditionale. Primesc incurajari. O noua incercare dura: suita de dealuri. Am depasit deja Km 50.
Soarele inca sta ascuns. Ritmul e foarte bun. Nu exagerez cu apa. Mananc la fiecare punct, in schimb. Am nevoie de energie. Finalul se anunta greu. Inca 15Km. In zare apar alergatori noi. Fiecare cu lupta lui. Voluntari zambitori la posturi. O linie dreapta nesfarsita. Picioarele rezista. Alerg cu sufletul. Rezista chiar si coafura. Urale la Tisita, din partea semi-maratonistilor. Inca 2,5Km de foc. Cald, dar suportabil.
Caut din ochi mausoleul. Inca nu-l vad. Intru pe poarta. Ma simt liber si fericit. Urc scarile si primesc medalia. Descatusare. Implinire. Victorie, chiar si de pe Locul 2 (putea sa fie si ultimul loc). 7h13min de lupta. Dar stiti ce? Una frumoasa si incredibil de usoara, fata de ceea ce ma asteptam sa fie.
In mausoleu aducem onor ostasilor cazuti in razboi si mergem sa intampinam ultimul maratonist aflat pe campul de lupta. Ilie Rosu. Un tur de onoare si un ultim strigat de lupta! Restul…e can-can.
Pe aici nu se trece! Pe aici se alearga!
