Pe 1 Decembrie 2023 mi-am implinit un nou vis alergand cursa de anduranta (maraton sau ultramaraton) cu numarul 200. A fost modul meu unic de a sarbatori ZIUA NATIONALA, dar si ziua mea de nastere!
Prin MARATONUL 1 DECEMBRIE 2023 (Editia a XIII-a) am ajuns la 200 de MARATOANE (peste 50 de curse ultra) la 14 ani de la primul maraton si la 7 ani si jumatate de la prima suta (de maratoane).
Aceasta fost cea mai grea cursa a mea din cele 13 participari (toate) la MARATONUL 1 DECEMBRIE, dar a fost una izbavitoare, la fel cum s-a intamplat si la maratonul 100. Prima suta a fost un obiectiv, a 2-a suta a fost o dorinta, iar mai departe orice va fi, va fi bonus.
A fost pentru prima data cand am alergat mai mult de 4 ore la 1 Decembrie (4h31). In ciuda suferintei fizice, timpul parcurs pe traseu a insemnat emotie, recunostinta si retrairea pasilor parcursi pana la acest nou prag.
A fost o mare bucurie si onoare sa ating aceasta borna in zi de mare sarbatoare! Iar bucuria a fost cu atat mare prin faptul ca alaturi de mine au venit prieteni buni, in special Alex Axon (venit special sa ma sustina, el fiind cel care mi-a salvat finalul cursei) si lui Cosmin Bucerzan (care a alergat cu 3 tricouri TTR, diferite, formand un tricolor).
Pe traseu m-a incurajat si o parte din maratonistii “istorici”, cei cu peste 100 de maratoane alergare (precum Viorel Stan sau Hiroko Ogawa. Au mai fost la linia de sosire Roxana si Nelu Solcan, dl. Stan Turcu, dar si echipa foto Fish Eye, care mi-a lasat niste amintiri superbe prin fotografiile realizate.
Cel mai mult m-a emotionat prezenta tatalui meu. Chiar daca nu a ajuns pe parcursul alergarii mele, el a fost totusi acolo pentru a sarbatori acest moment important pentru mine. Pana la urma este cel care mi-a insuflat pasiunea pentru sport in general si maraton in special, desi nu a fost sportiv de performanta sau maratonist.
Mi-as fi dorit ca la finalul cursei mele sa fie inca prezenta toata adunarea (mutata in Mall, pentru premiere), dar si sa am ocazia sa impartasesc celorlalti prin cuvinte, la fata locului, bucuria mea si inseamnatatea acestei “realizari”: terminarea a 200 de maratoane (fara a abandona vreodata o cursa). Sper sa am aceasta ocazie la maratonul nr. 300!
Nu doar acest maraton, ci toate cele 200, nu ar fi fost posibile fara sustinerea si intelegerea familiei. Mai mult, in cei 14 ani sute de prieteni si-a aratat aprecierea si sustinerea fata de acest demers al meu. Un ajutor substantial in acest drum mi-a fost oferit de prietenii de la Zitec!
O apreciere speciala si recunostinta eterna o am pentru Ilie Rosu, cel care m-a inspirat sa ajung la borna 100, apoi la borna 200, el fiind si cel care a dat nastere pe 2 Decembrie 2011 acestui maraton de suflet! Daca in ziua “Marii Unirii” Ilie a fost alaturi de mine, la nici doua luni distant, in ziua “Micii Unirii” Ilie Rosu avea sa plece dintre noi. Dumnezeu sa-l ierte!
Multumesc tuturor! Povestea continua!
