Nu am considerat niciodata ca frumusetea muntilor consta in inaltimea lor. Am ramas impresionat dupa prima vizita in zona Muntilor Macin (in 2009). Afland (la inceputul primaverii) despre prima editie a Maratonului Macin nu am stat pe ganduri. M-am inscris pe loc, chiar daca traseul de maraton urma sa aiba doar 38Km. In ciuda carcotasilor, ma incapatanez sa consider cursele montane de peste 37Km drept maratoane (datorita diferentei de nivel). Imi doream sa revin in Muntii Macin si nu puteam rata chiar un maraton in zona.

A fost un eveniment mic ca si numar de participanti (ca 70), dar unul realizat cu sufletul si in timp foarte scurt. Nu a fost mare valva, dar atmosfera a fost placuta. Traseul superb, vremea destul de prietenoasa, iar voluntarii minunati. Premiul de “super-voluntar” il merita (parerea mea) Bubulu care pe langa re-marcarea traseului a reusit sa-mi ridice moralul prin atitudinea grijulie si informatiile oferite.

Desi nu ma ssteptam, am parcurs  multi kilometrii prin padure, la racoare. Am alergat pe langa ogoare, am ocolit o padurice, am traversat pasuni. De neuitat sunt seriile de varfuri (dinspre finalul cursei), varfuri urcate si coborate cu pulsul ridicat.

• Nu a fost cea mai reusita cursa pentru mine. La inceput mi-am simtit picioarele slabite. Urcarile m-au “tras in jos”. Am avut si momente bune.  Pe final am ramas fara energie, insa autograful dat unei fetite mi-a redat bucuria alergarii. Bucurie ajunsa la maxim dupa Finish unde, pentru prima data, am fost intampinat de fiul meu de 6 luni, Pavel. Locul 4 la maraton (din doar 15 concurenti), cu timpul de 03:57:04.

Multumiri fara numar colegului si prietenului Cristi Iordache pentru sprijinul logistic si moral si sotiei mele Mariana, pentru rabdare! Revin la Macin, dar pentru un traseu de 42Km!