Am ratat prima editie de Maraton Apuseni si tare mi-a parut rau la acel moment. Ca sa-mi alin acea suparare am ajuns la urmatoarele 3 editii.  Nu-i tocmai simplu sa te mobilizezi pentru o competitie aflata la cca 450Km de casa, dar ceva nevazut m-a atras de fiecare data.

Editia din 2014 a fost o actiune de familie. Eu am participat la proba de maraton (42,8Km), iar Mariana si Pavel la proba Family. I-am inscris la traseul de 3Km (desi exista si o varianta mai scurta). Mariana s-a descurcat de minune, iar bebe a savurat plimbarea dormind. Dealtfel, Pavel a fost desemnat si “cel mai tanar participant”, fiind totodata si primul concurs din viata lui.

Maraton Apuseni este una dintre cursele alergate cu suflet sau pentru suflet. Trupul e pus la mare incercare, insa ochii se bucura de ce vad in jur. Fata de primele 2 participari, in 2014 nu caldura a fost principalul inamic, ci o stare apasatoare (n-as putea sa-i dau un nume sau sa spun de unde a venit). Am avut si momente bune si momente slabe; lipe cand ma taram ca melcul, dar si momente cand ma simteam ca fulgul. Coborarile au fost (ca deobicei in Apuseni), mai putin placute pentru mine. Iar urcarile la fel de grele ca la un Vertical Race.

Cea care ma facea sa uit de greutatile cursei a fost apa de izvor. Am profitat de fiecare ocazie. Era clar ca nu doar mie imi este greu. Sistmatic reintalneam pe traseu concurenti care fie ramaneau in urma, fie ma depaseau. Partea finala (ultimii 7-8km) a fost destul de lipsita de energie pentru mine. Din pacate nici pe urcarea finala (drum forestier) nu am reusit sa alerg prea mult, pana in momentul cand am vazut ceva amenintare in spate. Am terminat cursa in 5h23, locul 22 la Open.

Maraton Apuseni a fost totusi o competitie speciala pentru mine. La Baisoara am terminat cel de-al 60-lea maraton si ma bucur ca am avut si familia alaturi, chiar si pe bunul prieten Alex Paraschiv.

Cu siguranta nu voi putea sta departe de Apuseni nici la viitoarele editii, desi vor fi si niste pauze intre participari. Pana atunci voi incerca sa ma linistesc cu multe maratoane de plat. E frumos muntele, dar prea ma chinuie. Si eu pe el. Eu sunt un delicat.

Zona e superba, oamenii minunati, iar despre organizare…Maraton Apuseni a ridicat stacheta foarte, foarte sus. Ei o vor depasi cu succes de fiecare data. Sper ca si alte competitii sa fie la acelasi nivel, macar.