Marathon 7500 nu se povesteste. Se traieste si se retraieste. Ajungi in inima muntilor pentru o aventura asteptata timp de 1 an, dar intr-o zi (sau 2) traiesti senzatii cat pentru o viata de om. La Start tremuri (de emotie si frig), pe traseu suferi si inveti, la final renasti (realizezi ca esti alt om). Dupa 7, 10, 19, 28 au 39 de ore iti dai seama ca la Marathon 7500 nu ai intalnit concurenti, voluntari sau organizatori ci oameni care se bucura la fel de mult ca tine, de natura, de munte si de atmosfera.

Totusi, sunt lucruri care merita spuse….

Daca in primele mele participari am incercat cele 2 probe (Elite si Hobby), alaturi de buni prieteni, pentru 2013 am dorit o noua experienta: o participare in echipa de Mixt. Experienta de peste 90Km din 2012  a lasat urme (nu ma impac inca cu parcurgerea traseului noapte) asa ca la Editia a V-a am ales varianta scurta (Hobby / 45 KM). Alaturi de Alexandra Gradinariu am format echipa TIME TRIAL RUNNING. Entuziasmul a fost mare, insa in lipsa antrenamentelor tinta a devenit aceea de a termina cursa cu bine. Ideea abandonului nu exista pentru noi.

Am inceput cursa in forta, insa probleme au parut inca pe prima urcare. Pe coborarea de pe Valea Cerbului ne-am miscat din ce in ce mai bine, astfel incat la Gura Diham simteam ca rulam la “maximum”. Am recuperat multe pozitii chiar si in urcare. La Prepeleac eram deja pe Locul 2 la doar cateva minute de liderii probei Mixt.  Speram la Podium. Urcarea pe sperietoarea Bucsoiu ne-a prins mult mai relaxati. Atat de relaxati incat am inceput sa facem rime. Dar la jumatatea urcarii a inceput greul pentru Alexandra. Am inceput sa fim depasiti de multe echipe, dar nu asta era problema. Teama isi facuse aparitia si placerea cursei cam disparuse. Chiar si motivatia.

Aici intervine farmecul acestei competitii: depasirea greutatilor si spiritul de echipa. Starile sunt din ce in mai diverse. Acum descoperi ceea ce nu stiai despre tine si incerci sa-ti intelegi echipierul.  Nu se intampla ceea ce sperasem eu sa fie in acel moment, dar provocarea dea  face fata situatiei si de intari echipa era mai importanta decat o victorie. La Varful Omu am uitat putin de probleme, intalnind oameni dragi, printre care Gabi si Oana. A 2-a jumatate a cursei a fost chiar si mai grea. La acel moment am simtit ca e bine sa fiu ca un fel de motor, mai mereu in fata. Ulterior am realizat ca cel care duce greul ar trebui sa stea in fata si este motivat din spate de tovarasul de echipa. Dupa Poiana Gutanu nu se mai punea problema de alergat. Clasamentul nu mai conta asa mult. Speram totusi sa nu coboram su locul 10 si sub 10H. Ne bucuram totusi de o vreme excelenta. Opriri din ce in ce mai multe, nevoie de hrana normala. Dupa ultimul PC Alexandra a strans din dinti si a riscat o ultima repriza de alergare. Si chiar ne-am miscat bine. N-am mai recuperat locuri, dar am terminat in 9h38, locul 8 la Mixt. Speranta pentru un Podium ramane pentru alte editii sau competitii.

Chiar daca ne doream mai mult (mult ma mult) am ramas cu bucuria de a fi parcurs un traseu deosebit, de a fi intalnit peisaje superbe si oameni frumosi.  Ceea ce m-a dat gata la Marathon 7500 Edtia a V-a a fost slanina. As fi platit taxa doar pentru slanina. Traiasca cine a carat-o pe munte. Grozav energizant. O alta placere pentru mine a fost atmosfera din tabara de baza. M-a cucerit de la prima editie la care am participat si imi place tot mai mult. O alta bucurie am simtit-o la Finish-ul echipei aparent violente “Bate controloru’ (Alex si Edi). Felicitari lor pentru prima competitie de acest fel, terminata in stare foarte buna! Am plecat imediat dupa cursa, incercand o “analiza la cald”.

Pentru 2014 e timp de planuri. Dar stiu de pe acum ca vreau sa fiu acolo, sa urc varfurile si sa cobori vaile.