Pe vremea cand urmaream cursele de maraton la TV nu-mi puteam inchipui ce simte un maratonist la inceput, in timpul cursei si mai cu seama la final. Nu am planificat in mod special prima mea cursa de maraton. Nu tanjeam dupa un mare maraton din lume sau unul legendar. A fost sa fie o competitie de trail-running, alergata in bocanci. Urmatoarele doua la fel. Fara pic de antrenament.
Pentru primul maraton de plat (sosea) am consumat ceva energie, intr-ucat am calatorit tocmai pana la Cluj. M-am si antrenat chiar. Au urmat zeci de maratoane in tara si in afara tarii. Am calatorit mai mult decat mi-as fi inchipuit ca e posibil. Am ajuns ca alergator si turist in zone si tari pe care le indrageam (doar din povesti si imagini). Am regasit prieteni vechi si am descoperit oameni minutati datorita maratoanelor.
Pe lista mea de “Most Wanted” a fost de la inceput Maratonul de la Barcelona. Cine nu si-ar dori sa ajunga o data in viata in capitala Cataluniei? Ca si in cazul Rotterdam-ului, au trecut 2-3 ani pentru a-mi indeplini aceasta dorinta.
M-am inscris la Marato de Barcelona (13 Martie 2016) inca din luna August 2015. Aici m-am miscat repede. Ceva mai indecis am fost legat de transport (avion) si cazare. Pentru mine insa visul de la alerga la Barcelona ramanea la fel de frumos ca la inceput. Am calatorit la Barcelona alaturi de Mariana si Pavel (fiul nostru), dar si cu bunul prieten Alex Paraschiv.
Desi stiam la ce risc de supunem am vizitat orasul de dimineata pana seara timp de 2 zile, bifand chiar un eveniment asociat maratonului si anume Breakfast Run (cu final la Stadionul Olimpic). In seara dinaintea maratonului am adormit frant si m-am trezit foarte greu dimineata. De regula dupa 5 ore de somn eram proaspat si usor ca un fulg. De data asta 7 ore de somn au parut prea putine. Mai mult, in ajunul maratonul am constatat ca am o masea crapata.
Am plecat spre Piata Spaniei (locul de Start) pe o temperatura de 6 grade. La finalul cursei erau cu 10 grade mai mult. M-am simtit mai linisit cand am ajuns in marea de oameni de la Start. Deja simteam pe pielea mea incredibila organizare de la Barcelona. Desi am beneficiat de acces in prima zona (intrucat imi setasem ca obiectiv un timp de sub 3h), mi-am anticipat forma de moment si am cerut sa fiu lasat in zona 2. Exact pe dos decat ar face oricine altcineva. Ascultam celebrul hit “Barcelona”, asteptand startul.
In primele zece minute am alergat numai pe margine si chiar pe bordura trotuarului. Evident, o masa compacta de oameni, dar si foarte multi suporteri pe margine. A fost cel mai chinuitor inceput de maraton. Timp de 10K am suferit ca si cum as fi fost la finalul cursei. Imi ardea fruntea (asa resimt eu lipsa de som) si eram deshidratat. Dupa primul sfert de traseu mi-am revenit in simtiri si asta s-a vazut si la ritmul de alergare. MInunea nu a tinut prea mull. Asteptam jumatatea cursei sa vad cum ma situez, dar lucrurile pareau si mai grave ca la inceput. Nu simteam dureri sau oboseala, insa viteza scazuse fara sa bag de seama. Eram depasit in valuri. Mai zvacneam putin la zone cu muzica si tobe. Acolo ma agitam si dadeam din maini, pierzand multa energie. Pe la Km 23 am simtit o sfarseala bine-cunoscuta mie. Tot asa pana la Km 30. Ritmul meu o “lua la vale”, desi eu ma simteam ceva mai relaxat.
Nu acceptam ideea sa alerg un maraton intreg suferind si cu un timp slab. Acolo undeva trebuia sa existe ceva bucurie si energie si pentru mine. Ehe, pe la Km 35 cand majoritatea alergatorilor simt cu adevarat ce inseamna maratonul eu am renascut. Acum eu depaseam “in valuri”. Ma simteam puternic, ma simteam usor. Renascusem. 5Km am “zburat”.
Ce a contribruit la revenirea mea? In primul randul faptul ca auzeam strigandu-se “Romania”. Am purtat la Barcelona un tricou tricolor (pe care scria si Romania), foarte usor de reperat. In plus, cand imi auzeam numele parca uitam de toata greutatea cursei. Iar surpriza cea mai mare pentru mine a fost atmosfera incredibila. Spaniolii (dar si turistii) au creat o atmosfera incredibila. In anumite zone se formasera celebrele “palnii” (spatii inguste) lasate de suporterii aflati pe margine (pe stanga si pe dreapta). Treceam efectiv la 2 pasi de sustinatori batand palma cu el, in tind ce ei urlau ca la un meci de cupa mondiala. Am auzit si multe incurajari in limva romana (“Bine, Florineee!”).
Ultimi 2 Km au fost foarte intensi si la fel de dificili ca primii, dar eram descatusat. Zona de Finish era vizibila de departe. Mi-am permis chiar un sprint nebun la final. Am terminat Marato de Barcelona in 3h09, undeva in jurul pozitiei 1400 din cca 20.000 (record de participare).
A fost un maraton extrem de dificil, dar neinchipuit de frumos. Frig la inceput, vant, aer uscat si foarte cald la final. Insa caldura adevarata am simtit-0 de la sustinatori. M-am concentrat foarte mult pe taeseu, pe alergatori si pe supoteri. Am ratat multe dintre obiective tursitice (ex: Sagrada Famiglia, Torre Agbar), dar am savurat trecerea pe langa Camp Nou sau cea pe sub Arcul de Triumf (ar fi fost culmea sa nu-l observ). Imi doream un timp sub 3h, dar adevarul este ca putea fi si mai rau. Pentru a nu stiu cata oara am reusit sa salvez finalul si sa ma bucur de alergare.
Vizita si maratonul de la Barcelona au reprezentat niste experiente unice. Desi imi doresc sa ajung mereu in alta destinatie, cred ca la Barcelona voi reveni. Sunt atatea de vazut la fiecare pas!
