Orice as face, oricat m-as invarti, din clipa in care am intrat in “hora Marathon 7500” (in anul 2011), nu mai vreau sa ies de acolo. Imi place sa spun ca “sunt dependent de atmosfera de la 7500”. Nu va zic ca fac unele eforturi sa ajung acolo an de an, din 2011. Caci le fac pentru mine. Iar participarea in sine nu intra la categoria “efort”, ci la “chinuri”, dar chinuri care imi plac. Uite de asta nu pot lipsi (adica nu vreau sa lipsesc) de la 7500. Indiferent cat de tarziu m-as trezi ca vreau sa particip. Sper ca CPNT sa stie si sa inteleaga sentimentul acesta, oricat de “profi” va deveni evenimentul. Trairile nu sunt “profi”, sunt trairi si vin din suflet. Multumesc pentru intelegere. Apreciez infinit ce reusiti sa realizati la “Marathon 7500“.
Sper ca nu sunt arogant cand spun (adica gandesc) ca nu as face echipa cu oricine la Marathon 7500. E musai sa existe o legatura intre cei 2 colegi de echipa. In al 12-lea ceas l-am contatctat pe Adi Richita (cu care am facut echipa la Elite in 2012). Pur si simplu n-a putut sa refuze propunerea.
Echipa s-a numit tot Subcarpatii TTR. Ne-am inscris la proba Hobby (45Km). Am apelat la spiritul de echipa inca inainte de cursa. Am ajuns in zona Pestera dupa miezul noptii. M-am inpotmolit cu masina cu 200 m inainte de zona de corturi. M-a “salvat” Adi. In timp record mi-am pregatit echipamentul pentru cursa, dar am stat la povesti inca 2 ore.
Am intrat in tarcul de Start cu 1 minut inainte de plecare. Dupa nici 4h de somn. Am fost totusi plini de energie la Start. Prima urcare la Omu a fost ca o “incalzire” (1h20). Numai ca aveam in fata prea multe echipe. Deh, se antreneaza serios alergatorii montani. Ehe, la vale altfel a stat treaba. Credeam ca eu cobor bine, dar Adi efectiv zbura. Am stat aproape. Am depasit cca 10 echipe. De ce ne grabeam? Ca sa bem o bere la Gura Diham. Si chiar am baut (Iulian Coserea ne-a ajutat cu acest aspect nesemnificativ). Cele 10 echipe au si ajuns la acel punct de control pana am baut noi berea. Tot Iulian mi-a reparat si unul dintre betele de trekking. Urcarea spre si pe Bucsoiu a fost o placere ca de fiecare data. Numai ca acum caldura deja ne inmuia.
Voie buna la fiecare punct de control. In special al Omu (a 2-a trecere). Din nou coborarea “mergea” ca la carte. Noi depasiri. Multe echipe de la proba lunga. Dar caldura ne facea sa consumam cantitati mari de apa. Nu ne-a lipsit apa, insa pauzele au fost lungi si dese. Eu abia revenisem dupa o perioada slaba, cu probleme medicale. Asa ca 80% din cursa Adi a tras de mine. Abia pe final (cand am ajuns la plat) mi-am revenit in fire si nu mai aveam stare.
Aproape ciudat, pana la ultimul PC nu am fost curios sa aflu clasamentul. Nu ne interesa sa “tragem” de noi, ci sa ne simtim bine. Am terminat in 8h48 (mai “vlaguiti” decat ne asteptam). Oricum este cel mai bun timp al meu la proba Hobby.
La modul general eram cumva intr-o cursa “contra cronometru”. Urma sa ajung in aceeasi zi la Brasov pentru Triatlonul International Brasov. Dupa ceas, am stat 2 ore in zona ca sa ma bucur de acea atmosfera care imi place atat de mult. Prieteni alergatori, mult pepene, gulas delicios si branza buna rau. Aaa ….. sa nu uit si despre apa rece de izvor….refacerea perfecta pentru picioare.
Ne revedem in 2016!
