Conform regulei “1 an tura lunga, 1 an tursa scurta” in 2014 ar fi trebuit sa particip la proba Elite (96Km). Nu mi-a iesit planul pentru tura lunga, dar nu am putut rata atmosfera extraordinara, unica as putea spune, creata la Marathon 7500. M-am inscris la proba Hobby.

Desi nu puteam sa speram sa am vreodata un coechipier asa de valoros, anul acesta am format echipa impreuna cu Ionut Purcea. Ne leaga multe experiente comune, dar cel mai important este faptul ca avem aceeasi zi de nastere: 1 Decembrie. Numele echipe “1 Decembrie TTR” speram sa ne motiveze si mai cu seama sa ne dea putere in momentele grele.

La o competitie cum e Marathon 7500 spiritul de echipa e mai important ca oriunde altundeva. Traseul extrem de dificil (chiar si la proba Hobby) si vremea imprevizibila pe munte te pot duce intr-o stare foarte dificila din care doar colegul de echipa te poate scoate. Vremea a fost ceea care a determinat organizatorii sa opreasca tura lunga (dupa 13 ore) si sa regandeasca traseul de la Hobby. Am avut astfel de parcurs un traseu si mai scurt (cca 24,5Km), dar intens.

Pe de o parte, Ionut era intr-o forma excelenta si foarte bine antrenat; de cealalta parte eu eram racit, veneam dupa un maraton de plat care m-a solicitat serios, la acestea adaugandu-se si forma relativ slaba pe munte in 2014. Schimbarea fiind de ultim moment (de la ora la ora mai aflam noutati), nu am avut o strategie anume pentru noul traseu. Pentru mine greul a inceput inca de la primii Km (odata cu prima urcare). Ionut zburda la deal, iar eu suflam din greu dupa numai 10min. Urcam foarte greu si nu puteam gandi. Ionut insa ma ajuta cu indicatii pretioase. Cu tot chinul, am reusit sa depasim cateva echipe pana la finalul primei urcarii. Ajunsi la Piatra Arsa, am incercat sa ne orientam impreuna cu alte 2 echipe.

Coborarea spre Busteni pe Jepii Mari a fost poate partea cea mai frumoasa si, evident, periculoasa. Ritmul devenise poate prea alert pentru starea mea (o combinatie de amorteala cu oboseala). Desi am calcat gresit de nenumarate ori, am rezistat cu bine pana la Busteni. Totusi parca doream sa aman momentul in care incepea urcarea pe Jepii Mici. Acolo am aflat ca suntem pe Locul 4, insa nu am scapat de ce mi-a fost frica. Urcarea m-a secerat inca dupa cateva sute de metri. Am fost depasiti in max. 20 minute de urcare de 5 echipe (2 erau la mixt). Ma asteptam sa fim inghititi de pluton (cum se spune la ciclism). Am fost nevoit sa ma opresc de 3-4 ori sa mananc, sa beau apa si sa-mi trag sufletul. Am baut inclusiv apa din izvor. Nu simteam oboseala, insa nu aveam pic de forta. Raceala isi facea “treaba”. Desi nu aveam pic de energie, reuseam sa inaintez doar cu pasi mari.

Pana la jumatatea urcarii nu am mai zarit alte echipe in spate. S-au apropiat intr-un final cei cu care coborasem jumatate din Jepii Mari. Dar parca si eu am aveam alta conditie. Finalul Jepilor nu a insemnat si sfarsitul chinului pentru mine, desi era loc chiar de alergat (o urcare lina), ma simteam nauc si chiar un fel de durere. Poza in care arat oarecum ca un Zombie, este elocventa pentru modul ma simteam. Ma afecta si gandul ca trag echipa in jos. Doar cand am ajuns la Cabana Omu am intrat in alta stare de spirit. Eram pe Locul 7, cu urmaritorii aproape.

Din nou pe coborare am fost alt om, insa traseul pana la Finish devenise foarte riscant din cauza ploi. Nu reuseam sa ne mentinem pe poteca plina de noroi. 18 minute de alunecus la vale si am terminat cursa. 3h45 – Locul 7. Ne facusem sperante mai mari inaintea cursei, dar am terminat cu bine. Asta conteaza. De fapt, chiar ne-am clasat  onorabil tinand cont de starea mea.

Am numai cuvinte de apreciere si multumire fata de Ionut, pentru rabdare, intelegere, ajutor si sfaturi. Chiar am simtit ca suntem echipa. Va trebui sa-mi iau revansa candva.

Nu cred ca m-as mai inscrie la un traseu asa de intens. Mai degraba ma incumet la Elite (96Km). In fapt, venisem sa parcurg cel putin distanta unui maraton. Insa nu as vrea sa ratez  nici anii care vin experienta deosebita de la Marathon 7500. E ceva ce te atinge la suflet, e natura, e libertate.