Multe maratoane inseamna si multe calatorii, multe mini-vacante, multe locuri noi, multe atractii de vizitat, multi oameni interesanti, multe momente frumoase. La finalul lunii martie am alergat la Limassol un veritabil “maraton de vacanta”. Atmosfera de vacanta este cea care te poate face sa fi relaxat si sa alergi foarte bine, dar in acelasi timp tot ea poate fi “vinovata” pentru lipsa de concentrare. Oricum ar fi, nu e rau.

Spre deosebire de anii precedenti, grupul romanilor a fost mult mai restrans. Alaturi de obisnuitii locului: Sandu Purcea si Danut Cernat, i-am mai avut alaturi pe Valentin Panait (la primul lui Maraton), dar si Andreea Saghin (sustinator infocat). Noi am alergat in familie: Mariana la cursa de 10Km, iar eu la Maraton.

Dupa o noapte de tranzitie la Larnaca, si o vizita de cateva ore la Nicosia, am ajuns la Limassol (in ziua dinaintea concursului) la timp pentru a ne ridica kiturile de concurs. Seara tarziu am facut o mica recunostere a traseului (cca 6Km). Hotelul fiind situat departe de centru am plecat spre zona de Start la ora 07.00. Autobuzul de maraton nu a oprit, asa ca am mers pe jos mai bine de 9 KM, 1h50min. Ne-am echipat in mare viteza si am luat Startul. Primii au plecat maratonistii, iar la interval de 2-3 minute celelalte curse: SemiMaraton, 10Km si Corporate Race (5Km).

Vremea era numai buna pentru maraton si s-a mentinut asa pana spre final. Nici prea cald, nici prea mult vant. Mie unul traseul mi-a placut. Urcarile si coborarile nu m-au lasat sa ma plictisesc, la fel si separarea de semimaraton si apoi reintalnirea cu acesta. Turistii britanci au salvat onoarea celor de margine si au reusit sa faca ceva atmosfera. Am profitat la maxim de energia degajata de boxele de pe traseu si de putinii voluntari neplictisiti inca. Cca 10 Km am alergat  alaturi (sau aproape) de un bun maratonist din Israel (Adam Hen). Am numarat minim 5 depasiri de fiecare parte. De la Km 25 s-a resimtit si caldura. Am avut si mici ezitari legate de traseu. Poate ca nu am pierdut mai mult de 1 minut cu totul, dar senzatia nu a fost deloc una motivanta. Aceeasi senzatie mai putin placuta mi-a creat-o bulervardul intesat deja de oameni (turisti nu prea interesati de maraton sau chiar alergatori care se retrageau). Disparuse pentru moment atmosfera de maraton. Nici ceilalti maratonisti nu pareau ca se simt mult mai bine. Cca 30 Km m-am simtit foarte bine, pe urmatorii 10 Km am incercat sa ma motivez singur, iar ultimii 2 au fost cei mai grei. Teoretic, nimic nou. Cam asta se intampla la un maraton. N-a mai contat ca am fost ajuns si ulterior depasit de un maratonist slovac pe ultimele sute de metri. Dar finalul (ca de multe alte ori) m-a facut sa uit de tot greul. Mariana era acolo si ma astepta.

Am terminat Maratonul Limassol in 3h08:48. Dupa felicitarile primite zile la rand dupa cursa, cred ca fost un rezultat bun. Pentru prima data de cand alerg am simtit ca pot sa fac un rezultat bun nu doar pentru mine, dar si pentru tara mea. Asa ca am incercat sa urc Romania pe o pozitie cat mai inalta in Clasament. Si a fost Locul 15 din 267 de maratonisti. Mariana a alergat si ea onorabil (1h04) la cursa de 10Km. Si cel mai important: s-a simtit foarte bine.

In timpul cursei am visat pentru cateva clipe chiar la un timp de 3 ore. Nu era cazul insa. Nu eram setat mental pentru asta si nici pregatit fizic. Planul asta era stabilit deja pentru urmatorul maraton. La Limassol mi-am dorit o cursa buna, dar relaxanta. Si intr-adevar a fost un adevarat “maraton de vacanta”. Am mai zabovit in zona de Finish cca 1h30, asteptand-ul pe Valentin (4h10) si bucurandu-ne de vremea frumoasa. Ne-am facut chiar si un prieten: Neil Segel (locul II la Maraton) un student american ariginar din Israel. Dupa maraton am continuat sa mergem pe jos (cca 4Km). Dupa Petrecerea Voluntarilor – inca 5 Km in alergare pana la hotel. Asa ca, la finalul zilei, puteam spune ca luasem parte la un “ultra maraton” (cca 60KM).

Experienta maratonului de la Limassol a fost una foarte placuta si generatoare de motivatie pentru sezonul aflat inca la inceput.