LA PARRA BACKYARD ULTRA 2024 – Onoarea de a reveni in La Parra

Jul 20, 24 • RunningNo CommentsRead More »

In sport, corpul si mintea pot avea zile proastre, insa sufletul depus de sportivi compenseaza totul!

Nu am rezistat invitatiei de ajunge pentru a 3-a oara in micutul, dar minunatul oras LA PARRA din SV-ul Spaniei, regiunea Extremadura.

In 2022 si 2023 am ramas impresionat de atmosfera superba de sarbatoare de acolo, dar si de atentia sau caldura cu care am fost primit.

Pe 16 Martie 2024 am alergat din nou in La Parra si m-am simtit ca un fiu al orasului revenit acasa si primit cu onoruri. Nu cred ca exista o onoare si o implinire mai mare decat sa fii incurajat si sa-ti auzi numele rostit de la cel mai mic la cel mai venerabil membru al comunitatii. Nu stiu daca am meritat, dar le multumesc si le sunt recunoscator.

Ajungand in La Parra (dupa o zi pe drumuri, dar fara peripetii, alaturi de Mariana, Veronica si Sorin), prima mea grija a fost sa reintalnesc prietenii si organizatorii concursului, Marcos Richi de Zavala si Fernando Bermejo Garcia, pe cele doua fetite care mi-au dat aripi in 2023 ca sa ajung LAST MAN STANDING: Ariadna si Cristina, pe Dna Valentina (sufletul localitatii), cat si pe ceilalti oameni dragi din La Parra.

Ajunsi la sala de sport (zona de start si finis) am realizat imediat ca interesul pentru acesta competie era mult mai mare. Dovada sta si numarul de de participanti, 100 (limita fiind atinsa o luna inainte de data cursei). Insa eu unul nu ma simteam vreo presiune in ce priveste rezultatul.

In ziua cursei, timp de 20 de ore, localnicii (fie ca ma cunosteau, fie ca nu) au creat o atmosfera incredibila. La start, la terase, la magazine, din usile caselor, peste tot. Probabil acesta a fost motivul adevarat pentru care dupa doar o ora de liniste in oras (la 6 dimineata) m-am oprit.

Luand cursa de la inceput am fost inca o data coplesit de tot ce s-a intamplat in la Parra, ora de ora. Traseul modificat, numarul mai mare de participanti si sustinatori, suportul oferit de Mariana m-au facut sa traiesc totul mai puternic, mai intens. Iar totul parea undeva la limita dintre real si poveste.

La fel care si starile emotionale, chiar si senzatiile fizice au fost puternice (mai mult decat mi-as fi dorit). Am resimtit fiecare fiatra, piecare denivelare si groapa, fiecare urcare sau coborare, fiecare linie dreapta interminabila, fiecare viraj. Cireasa de pe tort a fost arsura provocata de soare la orele pranzului. Cu ajutorul unei solutii gasite de Mariana si a ghetii oferite de Luky m-am linistit si am revenit la durerile obisnuite.

Am reusit sa parcurg 21 de ore (cca 140Km), intr-o stare acceptabila , fara sa ma chinui (asa cum se intamplase la primele editii). Am incheiat ultimele doua ture in cca 59 de minute, dar nu cu emotii. Am pornit, la rugamintea Marianei, si in runda cu numarul 22. Vlaguit de energie m-am intors dupa cateva sute de metri, impacat si bucuros sa fi trait clipe de neuitat.

Sperantele au fost mult mai mari, totusi am fost bucuros cu ce am realizat tinand cont de forma fizica. Nu am fost “last man standing” sau “assist”. Nici macar in Top 3. Ca de fiecare data am mers pana la capatul puterilor mele. LA PARRA BACKYARD ULTRA 2024 a fost competitia BYU cu numarul 12 pentru mine.

Mi-a placut faptul ca, odata terminata cursa mea, competitia se afla inca in desfasurare. De multe ori, fiind printre ultimii intr-un Backyard ultra, simtisem ca e prea liniste in jur, ceea ce ma afecta psihic. De acesta data, urma sa ma bucur suficient de mult si de odihna, de o plimbare cu sotia mea si de cateva beri reci, fara sa plec direct la drum catre Madrid, asa cum se inamplase in anii precedenti. Am avut onoarea sa fim condusi la cazare chiar de primarul localitatii. Respect!

Pe de alta parte, Sorin Andrici a realizat o cursa fantastica la primul lui Backyard Ultra, terminand ca Assist si doborand recordul national al Romaniei BYU, cu 41 de ore! Felicitari Sorin!

Ma bucur ca am avut placerea sa il cunosc si sa povestesc putin cu castigatotul cursei, Felix (42 de ore).

Si nu puteam alerga din nou in La Parra fara sa bat palma cu “hermano Luky” in fata barului “La Botica”. Uralele din fata barului sau raman pentru mine o emblema a curselor de Backyard Ultra.

Multumesc Marianei pentru rabdare si pentru toata grija purtata.

M-au ajutat mult si gandurile, mesajele, postarile venite de acasa (de la Vrasmas Lucian, Alex Axon, Alex Paraschiv, Beatrice Ionescu, Cosmin Bucerzan si toti ceilalti).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *