Din principiul “cand nu mai poti merge, alearga!” am descoperit odata cu avalansa de ger ca iarna e mai rau (sau mai greu) sa mergi pe strada (de stat in frig nu mai zic), decat sa alergi.
Mi s-a intamplat (si nu o data) ca pe viscol sau vant puternic sa am senzatia (pentru 1-2 secunde) ca nu mai pot respira si ca nu mai am echilibru; in schimb in alergare apare senzatia de detasare de la aceste “urgii”. Gandesc eu cum ca mintea-mi “fuge” si ea undeva dincolo de orasul inghetat, ori se prea bucura (impreuna cu sufletul) de aceasta evadare si in acest fel uita de faptul ca al meu corp alearga in plina iarna geroasa si viscolita. Ar mai fi si cateva detalii lumesti: echipamentul (chiar daca mai subtire decat cele 7 straturi de haine obisnuite) este strans pe corp si ofera o protectie mai buna (cu atat mai mult cu cat are si protectie antivant) si, cel mai important, odata alergarea pornita, corpul se incalzeste si suporta mai usor multele grade cu minus.
Iar ca variatiune pe aceeasi tema, iarna nu aduce doar ger ci si multa zapada. In prima faza zici sarumana, alergand pe zapada; dar la un moment apar transeele (fie denivelari inghetate, fie zapada maruntita si moale). Daca printr-o minune nu-ti scrantesti ceva, ajungi sa alergi mai descentrat decat dupa 10 cupe de sampanie. Dar cum simplul mers pe strada e la fel de riscant, parca tot mai bine cade alergarea. Din fuga mai poti evita o parte din capcanele iernii si in plus, ajungi mai repede la destinatie (unde speri sa fie cald si bine). Asa ca: oricat de plimbaret as fi eu, zilele astea daca nu alerg, mai degraba raman undeva in interior (si de n-o fi foarte cald nici acolo, macar stau pe loc drept si solid).
Iar daca aveti nevoie de antrenament iarna (asa cum am eu nevoie pentru Maratonul Zapezii – Rasnov) poate va ajuta articolul de pe Alerg.ro.