Orice competitie care a ajuns la editia cu nr. 5 se poate lauda ca are “traditie”. Pe langa maratoane montane celebre (exemplu: Ciucas x 3) un concurs montan de traditie este si Hit The Top.

Nu este deloc genul de traseu care sa ma avantajeze, dar am fost curios sa aflu cum e la HTT macar la editia a V-a. Bine am facut, intrucat din 2016 Hit The Top va deveni o competitie tip “invitational”. Nu ca nu as prinde macar ultimul loc, dar e pacat sa iau acel loc unui alergator chiar pasionat de asa ceva.

Per total a fost o experienta interesanta, ma bucur ca am fost acolo, numai ca (asa cum stiam), locul meu nu e acolo. In plus, modul in care este gandit evenimentul este diferit de ceea ce incerc eu sa sustin ca alergator si nu numai. Se doreste un “campionat” neoficial al celor mai buni alergatori montani si recompensarea lor pe masura.

In 2015 HIT THE TOP a avut un traseu foarte scurt, comparativ cu originalul. Initial a fost eliminata coborarea, apoi Finish a fost a stabilit la Varful Scara, din motive de siguranta. Faptul ca e profilul meu de cursa e demonstrat si de diferenta mica fata de timpul limita si de locul in clasament. Am terminat in 1h42 (limita fiind la 2h), pe locul 47 din 72 de participanti (incadrati in limita).

Cursa in sine nu a fost rea, dar am fost mai de graba in forma de “drumetie rapida”. M-am bucurat de peisaj, in special de zonele acoperite de zapada, de zona aleasa pentru premiere (Podium-ul a fost reprezentat o ridicatura de pamant si pietre) si am savurat coborarea (chiar si asa, in afara concursului).

A fost o incercare foarte utila, un antrenament bun, am invatat destule lucruri, n-am consumat foarte mult timp (la ora pranzului eram deja inapoi la pensiunea la care eram cazat impreuna cu familia).