Un alergator pasionat nu are nevoie de motive speciale sa iasa la o simpla alergare sau sa paticipe la o competitie. Insa fiecare dintre noi suntem mai mult sa mai purin atrasi de un eveninent sau altul, in functie de specificul sau tematica lui.

Nu am agreat niciodata petrecerile de Halloween sau orice activitate pe aceasta tema. Ca urmare, am fost ferit de astfel de manifestari. Anul acesta am devenit ceva mai ingaduitor cu ideea de Halloween. In 2 zile am alergat la 3 evenimente dedicate acestei pseudo-sarbatori, Halloween. Asta dupa ce, pe 31 Octombrie, dupa-masa, a trebuit sa indur o mica festivitate de Halloween, la locul de munca. Ce-i drept, tortul a fost bun! Dar, sa-mi fie iertat, tort de Halloween? Au luat-o romanii razna!

Fiind o perioada foarte buna pentru alergare (temperaturi scazute) am uitat de convingerile mele si m-am inscris la “Fuga de Strigoi“, o alergare in Padurea Baneasa. Nu m-a atras ideea in sine, ci oarecum specificul concursului: mici obstacole pe traseu. Si intr-adevar au fost nesemnificative obstacolele.

Simbolic am reprezentat la acest eveniment Asociatia Runsilvania, care organizeaza FUGI cu DONATH! evenimentul care lansat in Romania alergarea cu obstacole. Eram, intr-un fel, ca intr-o vizita de lucru. Dintre obstacolele fixe,  inedite si spectaculoase mi s-au parut panzele de paianjen.

Evenimentul nu a fost unul competitiv (fara clasament si premiere). S-a marjat pe ideea de distractie. Pentru acest lucru, atu-ul organizatorilor a fost reprezentat de strigoi, niste tineri foarte haios pictati. Nu mi-am data seama cat de infricosatoare erau acele personaje, intrucat nu port ochelarii in alergare. M-au speriat totusi 2 dudui (cu drag, le numesc asa) care s-au intors brusc cu fata la mine si au inceput sa tipe. Le-am raspuns cu aceesi moneda. In rest, “strigoii” erau foarte pasnici. Recunosc, m-am amuzat putin si am capatat o stare de bine, per total.

Revenind la alergarea propriu-zisa, m-a uimit in mod placut traseul. Am ajuns intr-o zona Padurii Baneasa in care nu alergasem inca. Foarte placut la alergare, traseul ales de organizatori.

Cu toate eforturile organizatorilor si ale omului de la microfon, atmosfera nu a fost una de zile mari. Niste fete vopsite si niste oameni costumati nu inseamna automat voie buna. Alergatorii erau destul de amortiti si izolati in mici grupulete. Ceva total diferit de ceea ce ne-am obisnuit deja la competitiile de alergare. Culmea e ca “Uga de Strigoi” face parte dintr-o serie de alergari de tip “FunRun”.

Daca stau sa analizez, sintagma e gresita. Oameni buni, alergarea include ideea de “fun” (chiar si atunci cand suferi, sau mai cu seamna atunci). Cine a spus a spus ca atunci cand avem competitie, clasament, premiere nu e “fun”? La unele competitii se joaca hora, iar la majoritatea concursuriloe se rade in hohote si se leaga prietenii. “FunRun” sau “Run for Fun” suna mai degraba “Hai sa alergam la misto”! Asa se ajunge uneori ca alergarea in sine (ideea de alergare) sa pice pe locul 2, punandu-se accentul pe maimutareala, sa nu zic circ (exempu: The Color Run). E drept, chiar si eu am promovat astfel de evenimente, iar la unele chiar particip ca sa inteleg cum si ce gandesc organizatorii.

In ansamblu, a fost  un eveniment simpatic, cu idei interesante. Foarte binevenita gusatarea de la final. Haiosi strigoii. Dar pentru mine, o singura data, e suficienta alergarea de “fun”. La urmatoarea editie recomanda sa existe de 5 ori mai multe obstacole (nu la strigoi ma refer) sau competitie in toata regula. Asta e felul meu de a ma distra si de ramane motivat.

Recunosc, am fugit de strigoi!