Seria de concursuri de alergare prin padure FOREST RUN a intrat deja a 2-a jumatate. Etapa a IV-a de FOREST RUN GRAND PRIX s-a desafurat in chiar prima zi de primavara: 1 Martie, tot la Izvorani ca si precedenta, dar pe un alt traseu in Padurea SNAGOV. Locatia de Start si Finish a fost Complexul National Sportiv NICOLAE NAVASART.
Cate editii de FOREST RUN tot atatea conditii de alergare. Alergarea in padure nu inseamna intotdeauna poteci batute si drumuri forestiere. Traseul acestei editii (2 ture – in total 7,9Km) a traversat practic diferite zone ale padurii. S-a alergat cca 50% din traseu in afara potecii, pamantul moale (dar nu mocilorlos) facand alergarea daca nu grea, macar solicitanta. Dupa prima tura s-a conturat si poteca (datorilor alergatorilor). Multe portiuni ale traseului au semanat intre ele, ceea ce a complicat si mai mult lucrurile.
Am plecat extrem de incet; asa mi-am propus, dar imi lipsea obisnuita energie de la inceput. Mai mult, imi parea ca toata lumea alearga de “mananca pamantul”. La final chiar am remarcat timpi excelenti la unii alergatori, raportat la nivelul lor. Dupa zapada si noroi, se pare ca si pamantul moale sta in calea apetitului meu pentru viteza prin padure. Am resimtit din plin si vesnica obosela acumulata in saptamana dinaintea cursei.
In ciuda asaltului lui Lucian Acatrinei (aflat in forma de zile mari) am intrat in Top 10, cu timpul de 32min53sec. O cursa ciudat de dificila, si nu am spus doar eu asta. Am vazut numai ceata in fata ochilor toata cursa, asa incat am ratat caprioarele (sa nu mai zic de ghicei). Dupa primele 4 etape, recunosc ca nu ma asteptam sa fie o serie atat de grea (pentru mine cel putin). Daca pana acum abia asteptam o noua cursa, pentru ultimele 2 nu mai visez cu ochii deschisi. Imi doresc doar sa fiu pregatit din toate punctele de vedere!
Go FOREST! Run FOREST! FOREST Run!