Aflat abia la a 3-a Editie, Triatlon-ul “Fara Asfalt” a devenit deja un eveniment sportiv puternic si de traditie, atat pentru triatlonisti cat si pentru alergatorii, biciclistii si inotatorii care doresc sa formeze o stafeta. Este primul din Circuitul Bioeel Triathlon Grand Prix. Ordinea probelor e putin atipica: inot + alergare + bicicleta, iar traseele off-road (la alergare si bicicleta) necesita un efort suplimentar.

Doar despre modul cum am ajuns sa particip la “Fara Asfalt” 2012 pot scrie o poveste intreaga. In 2011 am participat la Stafeta: eu – inot (450m) + alergare (6km) si Cristi Teodor – bicicleta. Din motive tehnice am fost nevoiti sa abandonam. Mi-a propus sa revin la Individual, dar inca nu am invatat sa merg pe bicicleta. In 2012 aveam de ales intre SemiMaraton Tusnad sau “Fara Asfalt”. Am optat pentru Tusnad, unde m-am si inscris initial. Dupa un timp, am primit o propunere onoranta de la Paul Dragan: sa fac parte din Echipa Transalpin Bike, alaturi de el (MTB) si de Gabriel Viorel (inot), insistand ca are nevoie de un alergator bun. Asa ca am renuntat la SemiMaratonul de la Tusnad, motivat fiind si de invitatia lui Dudu, organizatorul de la “Fara Asflat”, dar si de faptul ca pentru 2012 distanta de alergare fusese marita la 10KM, in proba de Stafeta. Dar telenovela continua. Paul se accidentase dupa Tura pe bicicleta la mare, de 1 Mai. El spera sa facem schimb de probe, dar a ramas suprins sa afle ca nu merg pe bicicleta. Am propus sa eliberez eu locul in echipa. Am incercat sa refac stafeta din 2011. Nu s-a putut. M-am gandit chiar sa gasesc un alt biciclist, urmand sa fac eu si inotul. Nimic. Am primit cateva propuneri de la Echipe care cautau alergator, dar pana sa dau raspunsul final, am primit o veste mare: Paul, cu ajutorul Laurei Baciu, gasise biciclist si inca unul tare: Valentin Pasa.  Echipa Transalpin Bike era relansata, cu Paul pe post de Manager.

Atat in formula initiala, cat si in cea finala aveam intentii mari si anume Podium-ul. Laura Baciu era convinsa ca ne vom bate la Locul III. Mi-am cunoscut colegii de echipa abia in dimineata concursului. Paul ne-a reunit repede, am facut poza de Echipa si am avut chiar  timp sa discutam detalii legate de strategie. Dar planul principal era ca fiecare sa-si faca treaba. Am incercat sa am un echipament cat mai lejer. De baza erau incaltarile de trail. Gabriel a inotat foarte bine, da nu l-a forma lui maxima. Am preluat Stafeta pe locul 8 (la proba noastra). Imi propusem sa cobor sub 50min. La fel ca in 2011, m-am simtit ca pestele in apa, zburand si zburdand printre pietre si stanci. M-am folosit intens de brate si de miscarile corpului pentru a depasi sau pentru a-mi pastra echilibrul si mai ales, viteza. La punctul de intoarcere din Vama Veche o pe Oana alergand spre PC (ma zarise din “usa” cortului). Asta mi-a dat energie. Stiam ca va fi acolo si la a 2-a intoarcere. Am avut chiar si o mica urcare, dar lupta principala am dat-o cu soarele. Mi-a placut si partea de traseu de pamant si iarba, unde puteam mentine un ritm constant. La ultima intoarcere am fost incurajat atat de Oana , cat si de Mihnea. La acel moment eram deja in transa. Era momentul sa trag, sa las la o parte alergarea de placere; era momentul sa scot un timp bun. Pe traseu erau deja foarte multi concurenti la Proba Scurta. Fara a dori sa fiu ironic sau arogant, am avut senzatia ca trec printre acei alergatori ca prin branza. Am terminat cei 10 Km in 43:39 (1’05” – tranzitia). Al 3-a timp la alergare, dintre Stafete. Locul 4 in acel moment.

De cum s-a urcat pe bicicleta (dupa zona de tranzitie), Vali ne-a facut sa speram la Podium. Si a facut intr-adevar o cursa extraordinara (sub 1h20min). Al 2-lea timp la bicicleta. Am reusit astfel o suprinzatoare clasare pe Locul III. Desi echipa a fost formata ad-hoc si cu emotii, fiecare membru si-a facut treaba asa cum a stiut el mai bine. A fost o onoare sa fac echipa cu niste “meseriasi”. Si ma bucur ca nu m-am facut de ras. Un merit enorm il are Paul. A fost fotograf, sustinator si manager. Am concurat si pentru el, dorindu-i vindecare rapida.

Urcarea pe Podium si clipele petrecute acolo au fost momente deosebite, in care ne-am simtit apreciati pentru reusita noastra. Am fost cu totii de acord ca merita repetata figura, poate chiar cu sanse mai mari. Nu atat in ideea ca putem ocupa Locul III, II sau I, cat datorita faptului ca (intamplator sau nu) am format o echipa buna, in care fiecare component trebuie doar sa-si faca treaba. In plus, cu toate ca nu ne cunoasteam, ne-am inteles si am comunicat foarte bine. E drept, nu mai suntem copii de mult.

Multumiri lui Paul! A facut tot ce a putut pentru ca brandul lui (Transalpine Bike) sa fie unul de “succes”). Si bucuria lui a fost una mare. Numai ca, avand deja o echipa de valoare (scuzati lipsa de modestie) , va fi nevoit sa formeze si o a 2-a trupa Transalpine Bike. Felicitari pentru prietenii care au concurat: Marius Dumitrel, Emanuel Trandafir, Bogdan Ilie sau Mugur Fratila. Felicitarile mele si lui Dudu, pentru o organizare de clasa!