In timp ce numerosi organizatori de evenimente de alergare in masa fac tot posibilul sa atraga cat mai multi participanti, se pare ca sunt unii care se gandesc sa-i alunge tocmai pe aceia care-si doresc cel mai mult sa alerge.

In ultimii 2 ani am fost nevoit sa sar un cros desfasurat in sectorul in care lucrez (sectorul 2). Nu e singurul eveniment desfasurat in aceea zona, insa mi-am propus sa ajung si la acel cros, macar o data. Anul acesta am renuntat pentru un week-end la deplasarile lungi si parea ocazia perfecta pentru ambitia mea, de strabate cei 15 Km (din zona in care locuiesc) pana la Parcul National pentru alerga 2Km.

Cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca acesta ar fi fost destinat doar cetatenilor din sectorul 2. Nah comedie! Se pare ca in anii precedentii premiile au fost acontate de “venetici”. Am refuzat sa accept si m-am prezentat la cros in ideea de a alerga pur si simplu. La fata locului oamenii primariei erau bine instruiti ca sa nu permita inscrierea intrusilor. Au chemat chiar si gardienii. Dar ce sa le faci “amaratilor”? Oamenii se aflau intr-o ampla actiune de campanie electorala. Erau “la munca” (adica platiti pentru asta), in plus nu pareau a fi alergatori. Cum ar fi putut ei sa ne inteleaga. Ei asteptau sa se termine odata toata nebunia, sa se dea premiile si sa plece acasa.

Norocul meu a fost ca nu eram singurul in aceeasi situatie. Ne-am mobilizat putin si am obtinut acordul (cu semnatura) de a participa “in afara concursului” (fara dreptul de a primii premii in obiecte). Astfel au reusit (pe ultima suta de metri) sa repare o situatie jenanta pentru un organizator al unui eveniment de masa. Mai jenanta decat faptul ca acel cros este de fapt o campanie electorala; insa nu e unica si  nu ma deranjeaza atat de tare. Apreciez gestul celui care a luat decizia (era si singurul in masura sa schimbe lucrurile) si ii multumesc! Nu dau nume si functie (asa cum nu am precizat nici numele evenimentului), caci nu vreau sa-i fac reclama, dar nici rau. Dar sunt sigur ca v-ati prins despre ce si despre cine e vorba. Vreau doar sa ma asigur ca anii viitori sa nu mai existe o astfel de situatie penibila.

Insa nu pot multumi celorlalti oameni implicati. Nu au inteles nimic din spiritul alergarii. Mi-as fi dorit sa pot multumi macar colegilor alergatori (cu 1 singura exceptie) din sectorul 2 pentru sprijin. Dar nu am primit asa ceva din partea lor. Nu ca ar fi fost obligati, dar lucrul asta m-a intristat. Pareau speriati ca vor pierde marile premiile.

Asadar am alergat, asa cum mi-am propus. Mai mult, simt ca am fost din nou ceva pentru spiritul alergarii. Am terminat in primele 3 pozitii si se pare ca as fi urcat (simbolic) si pe Podium, insa nu am ramas pana la final. Cred ca organizatorii ar trebui sa multumeasca intrusilor ca au marit randurile alergatorilor. Daca la copii s-a bifat puternic prin participarea scolilor, la adulti, mult doritii cetateni ai sectorului nu prea au indraznit sa iasa din case. Probabil premiile nu erau suficient de mari pentru valoarea lor. Felicitari celor care au participat!

Ati putea spune ca avem atatea locuri si competitii unde puteam alerga. Foarte adevarat. Insa acum imi dau seama ca nu pentru am fost acolo (doar sa alerg), ci sa iau o atitudine si sa nu incurajez asemenea anomalii. Un exemplu de incurajare a alergarii este acceptarea unui alergator strain (in afara concursului) la campanionatele nationale de Masters (in sala). Si ar fi multe altele.