E greu sa convingi pe cineva sa participe la o competitie sau sa alerge cativa km in mod organizat (sa-i zicem participare la “cros”) cu argumente gen: miscarea face bine, e sanatoasa, e fun. De fapt nu reusesti. El/ea vor dori in sfarsit sa “vada cum este”, neavand altceva mai bun de facut in dimineata respectiva. Mai ales, daca observa interes si din partea altor prieteni (aflati in aceeasi galeata). Interesul tau nebun pentru alergare (demn de un MdA – Masina de Alergat) nu-i va tenta, ci mai degraba ii va speria). Tot ce trebuie tu sa faci, dupa ce (macar verbal) ei au incheiat acest contract neoficial (si fara sa-si dea seama) cu sanatatea si starea de bine, este sa le oferi informatiile necesare (evident, de trimis un link) si chiar cateva ponturi.
Asa ar suna un inceput de articol dintr-o revista de sanatate sau alergare. Dar continuarea e parte dintr-o noua traire personala. Alergatul, maratonele, trail running-ul mi-au adus noi prieteni si noi posibilitati de comunicare. Totusi, oricat de puternic ar fi acest virus, oricat de neoameni ar deveni alergatorii, prietenii vechi sunt prieteni de suflet. Nu-i poti obliga sa-ti impartaseasca pasiunea, dar vei fi emotionat cand vor incerca si ei, ceea ce tu ai dus aproape la rangul de “religie”. Dar te vei bucura pentru ei si apoi pentru tine.
Fara o circumstanta anume, la Crosul Petrom, pe 25 Septembrie ( o alergare in jurul Casei Poporului, de cca 2,8 Km) au alergat (alaturi de mine, Mariana si vesnicii Bogdan, Conu Mila etc) prieteni si cunoscuti. Am terminat cursa pe locul 72 din cca 1350 de participanti, cu timpul de 10min52 sec. Un adevarat PB. Dar marea mea bucurie a fost sa-i vad trecand Linia de Sosire (pentru prima data la un cros) pe: Adriana Axon, Dna Silvia Mila, Raluca, Andreea, Mimi, Alina si Paul (fost coleg de Liceu, cu car m-am reintalnit dupa 12 ani de zile). Dupa ce am sosit, am fugit repede la masina sa iau camera foto si sa surprind aceste momente unice.
Crosul in sine a fost bine organizat, fiind prima cursa de genu’ asta (din cele alergate de mine) la care participantii au primit chip. Cu totii am putut verifica timpii si clasarile, imediat dupa cursa. A fost primul cros (din cate stiu eu) alergat de steagurile domnului Ilie Rosu. Si la crosul acesta, port-bagajul masinii mele a fost depozit de haine, telefoane and stuff (sa fi vazut cate fete erau in jurul meu, adica al masinii). Tot atunci, am preluat si maieu-ul RO CLUB MARATON (ca tot vine Iarna). Nu pot trece cu vederea concertul de dupa al Elenei Gheorghe, cu dansatoarele ei, aflate intr-o forma sportiva de invidiat.
Din editiile trecute tin minte ca, intr-un an s-au alergat 20Km in Parcul Herastrau (6 ture); foarte faine: traseul si cursa. Dar mai ales, nu uit faptul ca, an de an, eram contrariat ca Petrom organiza acest cros pentru a construi piste de biciclete, eu nestiind sa merg pe bicicleta. Anul asta au avut alta abordare si anume mesajele imprimate pe numarul de concurs (se vad bine in poza fetelor).
A fost ultima alergare (tip concurs) din luna Septembrie (dintr-o serie de 6). Despre trairile faine de la acest cros, am scris un comentariu special (Bucuria Inceputului). Enjoy!
