Poate ca mi-as dori sa alerg un Cros al Padurii intr-o padure. Numai ca intr-o saptamana dominata de ploi, pana si in parc a fost complicat sa alergi 5, 10 sau 15Km.

Pentru ultimul week-end din Martie imi faceau cu ochii 2 maratoane (la Aiud si la Mamaia). Am ales sa raman in Bucuresti si sa alerg distante mai scurte, desi nu ma avantajeaza. Pentru Crosul Padurii, o competitie cu o mare traditie deja (7 editii), am ales cursa de 10Km (o proba draga mie).

Ploaia nu ma sperie, insa pana la final se pare ca aceste conditii meteo au darul sa te slabeasca din toate punctele de vedere. Eram pregatit pentru cursa, insa am fastacit Start-ul si am pierdut acolo cca 30 de secunde. Plecat din coada plutonului (nu asa de numeros cum ar fi trebuit – cca  40% dintre participantii de la 10 si 15Km nu s-a prezentat la Start), am inceput o cursa de urmarire. Am luat baltile la rand spre disperarea celor cara alergau doar de “fun”, dar am bifat si cateva gropi. Una dintre ele aproape m-a pus la pamant.

Am continuat “marea stropseala” in viteza. Dupa un inceput in forta, am intrat intr-un ritm constant pentru cca 7Km. Timpul irosit la Start inca se cunostea. Abia in tura a 2-a am reusit sa recuperez cateva pozitii de frunte. La jumatatea cursei am fost incurajat (si mi-a prins bine) de catre TTR-istul Ionut Purcea. Cat timp am alergat in jurul lacului, am fost stapan pe situatie. Orice deviere de la lac ma facea sa ma simt nesigur si pierdut in spatiu. In a 2-a tura am mai recuperat 2-3 pozitii. Pe ultimul Km deja ramasesem fara forte, dar trageam din greu. La intrarea in ultima linie dreapta (dreapta, dar luuunga), am simtit durere si si o senzatie de “sfaraseala”.

Spre finalul cursei m-am apropiat si de alergatotii de la 15Km. Concurenta a fost destul de mica, dar suficienta cat sa fiu nevoit sa trag de mine. Mi-am adus aminte de “revenirea” pe final de la Maratonul Regal 2013.

Am terminat cursa pe Locul 4, timpul real fiind de 36:30 (mai bun chiar decat al alergatorului sosit in fata mea) si  Locul 2 la categorie. Mi-am implinit o mica dorinta: un prim podium la un cros pe plai bucurestean. Din pacate s-a intamplat sa apara niste scapari in Clasament. Insa eu unul am mai multe motive sa le multumesc organizatorilor.

Cat am alergat, ploaia a fost un fel de “energizant”. Dupa cursa ploaia si frigul nu mai sunt atat de distractive. Una peste alta, am avut parte de un antrenament foarte bun, rasplatit si cu un “trofeu”.