Orice Maraton (mai cu seama unul  montan) trebuie urmat de o perioada de pauza si de recuperare. Pe de alta parte, inainte de o cursa se cere odihna si cel mult o alergare usoara (in ziua dinainte). Dar ce faci atunci cand intr-un week-end ai Maraton sambata si cros Duminica? Fiind cel care “alearga tot ce prinde“, nu am cum sa renunt la vreuna din cele 2 curse.

Asa ca, pe 1 Octombrie am alergat la Zarnesti Maratonul Piatra Craiului (41 KM), iar a 2-a zi eram deja inapoi in Bucuresti, pentru Crosul Loteria Romana (4,5 KM). Aaa…si cireasa de pe tort: intre cele 2 concursuri, am fost si nuntas. Dar toate aceste bucurii ale vietii nu s-a anulat reciproc. Recuperarea dupa Maraton am facut-o cu Whisky si sarmale, iar revenirea a fost chiar Crosul de a 2-a zi. Pe de alta parte, antrenamentul pentru cros au fost urcarile din Piatra Craiului, iar incalzirea: dansurile de la nunta. Si sa nu uit portia de energie: tortul.

Si cam aici s-a incheiat partea frumoasa a Crosului Loteria Romana Romana, cros de traditie, inainte ca acesta sa inceapa. Startul s-a dat in Piata Constitutiei la ora 11 si s-a alergat pe Bulervardul Unirii, pana la Zepter si inapoi. Premiile in bani, exagerat de mari dupa parerea mea, au atras multi alergatori legimitati si de performanta (pe unii dintre ei ii numesc “ciolanosii”), multi non-alergatori si cei mai dragi mie (putini in comparatie cu haordele amintite deja, alergatorii pasionati). Organizatorii au avut intentii bune, legate de delimitarea alergatorilor la Start si la Finish, chiar si numerele de participare indicau categoria din care faci parte. Insa nu le-a iesit.

LA START a fost un adevarat tambalau: coate, imbranceli, pustani care se opreau dupa 50m brusc, in picioarele tale sau iti taiau fata. Mai bine de 200m, am alergat pe marginea fantanilor arteziene; abia la Piata Unirii mi-am gasit ritmul si m-am relaxat. Inainte de zona de intoarcere, am observat “ciolanosii” care conduceau cursa. Dupa intoarcere am urmarit la lucru non-alergatorii care incercau sa se pacaleasca singuri, scurtand traseul. Sunu mandru de mine ca am reusit sa opresc rapid, tentativa de furt, a 2-a fetiscane. Imediat dupa, am depasit din zbor o alergatoare in varsta, despre care nu intelegeam cum ajunsese atat de in fata. Sarise parleazul, evident.

Pe ultima parte antrenorii isi motivau elevii/elevele sa grabeasca pasii spre milioanele Loteriei, zbierand ca pe camp. Am zbierat si eu cu ei, doar nu aveam mare lucru de facut. Inainte de Finish l-am ajuns pe Marius (tovarasul ce echipa de la Marathon 7500) care acuza dureri si am prins biletul cu numarul 101 (la baieti), terminand in cca 18min15sec. Alergasem neasteptat de bine, tinand cont de faptul, ca in ziua precedenta MPC-ul ma zdruncinase serios. Revenirea fusese facuta.

Alte momente bune de uitat: coada imensa in tarcul arondat categoriei mele, pentru trecerea pe lista de 30. Desi as fi incaput in acea lista, altii mai inceti de picior, dar mai iuti de mana, erau deja pe lista. Oricum, doar primii 10 au fost premiati. La dubite, alte cozi pentru tricouri. Am primit evident unul de Marimea XXXXXXXXXXXXL, dar am  reusit sa-l schimbi la dubita pentru copii.

Nu am plecat totusi  cu un gust prea amar; cei care si-au facut simtita prezenta tot timpul si in mod foarte placut, fiind veseli si alergand bine, au fost colegii de la RO CLUB MARATON si alti tovarasi alergatori, al caror singur interes a fost sa alerge si sa se simta bine facand asta.