In luna septembrie am alergat la foc automat mai multe crosuri. Unul dintre ele a fost Crosul Inimii, chiar in ultima zi din luna. Locatia (Parcul Tineretului) a fost aceeasi ca la Crosul Casiopeea desfasurat cu doar 1 zi inainte. A fost ca o ciorba de potroace, din lumea alergarii. “Invitati” putini, atmosfera relaxanta, dar vreme la fel de frumoasa.

Ratasem cu brio editiile precedente asa ca m-am mobilizat si am tinut neaparat sa iau startul la acest cros atipic (din cate aflasem deja). M-am trezit impins in linia sportivilor legitimati, linie care ulterior a fost extinsa in categoria alergatorilor experimentati. Aliniati asemenea elevilor la ora de sport, am ascultat cu stoicism monologul Dlui Doctor.

S-a alergat in pluton in stilul pustilor care sunt obligati de antrenor sa dea cateva ture de pista, inainte de a pleca acasa, avand in fata un “Safety Car” pe nume Andrei. Inainte de sprintul final (cca 300m) s-a facut regruparea, linia celui de-al 2-lea Start intinzandu-se si printre trandafirii de pe margine. Evidet, pe langa ceilalti eu parca stateam pe loc. Onoarea familiei a fost salvata de Mariana care a terminat (dupa un sprint devastator in care a recuperat 3-4 pozitii) pe Locul III la categoria 26-40 ani Feminin. Se pare ca premiile au fost mai putine decat premiantii, asa ca s-a multumit doar cu o Diploma. Am avut sustinatori si la acest cros si anume Titi si Mihaela. Multumim!