Din seria “Ai grija ce-ti doresti / Caci se poate intampla”am alergat intr-o dimineata rece de Octombrie Crosul organizat de CORA Lujerului. Nu am ramas cu o senzatie extraordinara, dar timpul final a fost neasteptat de bun: 10min05 sec (cca 2,8 Km).

Undeva la mijlocul perioadei cand alergam la crosuri si semimaratoane, cam de capul meu, s-a intamplat intr-o zi de toamna ca tatal meu (care stia de pasiunea mea) sa ma intrebe uimit: Mai alergatorule, n-ai fost si tu la crosul de la Stadion? / Uh?  Care Cros? Care Stadion? / Stadionul Steaua! Sa raman socat nu alta. Adica fusese cros la 2 pasi de noi si eu nu amstiut? Nu ma puteam ierta. Nu am stiut atunci, insa era vorba de un cros pentru elevii liceelor din sectorul 6.

Abia in 2010 s-a adresat tuturor alergatorilor. L-am aratat atunci, ca multe alte concursuri in 2010. Numai ca in 2011, l-am pandit bine si nu avea sa-mi mai scape. Chiar m-am antrenat (intr-un fel) pentru o astfel de cursa rapida. Organizatorii (ca multi altii ca ei) au anuntat distanta de 3,5 KM, pe cand cea reala a  fost de 2,8 Km. La fel, au bifat prezent multi colegi de club, dar si tovarasul Axon, cu care am copilarit in Ghencea. Iar cum premiile au fost destul de consitente, la start s-au afisat si ciolanosii, respectiv non-alergatorii (am relatat despre aceste categorii in povestea de la Crosul Loteria Romana).

Bineinteles, s-a dorit si aici ceva chaos. S-a plecat pe un culoar foarte stramt, din fata Stadionului Steaua, de unde tasneau pustanii cum tasneste apa din stropitoare, doar doar sa le ofere ceva subiecte televizionilor. Abia dupa  virajul pe Strada Brasov s-a putut alerga aerisit. Si asa..dupa putin slalom, am rupt-o la fuga spre Magazinul Cora (prin mijlocul strazii (asa cum obisnuiam acum vreo 3-4 ani – cand eram mare fan al Parcour-ului). Cu pasi mari, am taiat intrsectiile si racoarea diminetii,la Plaza. Acolo am remarcat vigilenta arbitrilor care au depistat 2 infractori (mari admiratori ai tramvaielor, presupun) si i-au oprit. Ajuns in parcarea Cora mi s-a terminat benzina (Masina de Alergat nu fusese suficient alimentata) si am renuntat la obisnuitul sprint. Locul 30 la final, cu un pace de 3:36 / Km. M-am postat imrediat in zona de Finish, in asteptarea tovarasilor alergatori, dar mai ales pentru a o incuraja pe Mariana la Sosire.

La final au fost alaturi de noi Laura si Alin, care ne-au tinut companie pana la minunata imbulzeala pentru tricouri.

Am ramas cu un gust dulce-amar. Am alergat foarte bine, dar am alergat un cros in care placerea simpla de alergare nu a fost pretuita indeajuns de organizatori si  de multi dintre participanti. Insa revenirea in cartierul in care am locuit aproape 30 de ani, pentru o alergare, este ceva deosebit. Nu ca nu as trece prin Ghencea o data la 3-4 zile.