Revenisem in Bucuresti, dupa minunatul Eco Marathon, si am gasit o buna ocazie de “recuperare” la un cros pe traseul deja “clasic” – Pta Charles de Gaulle – Arcul de Triumf – Pta Victoria – Bdul Aviatorilor (3,6 KM).

Eu si Bogdan eram la “datorie”, dar am avut bucuria sa-l cooptez si pe Alex.

Haii..baietiii...

Bogdan a avut grija sa ne cumpere reviste cu talonul de inscriere.

Vremea parea nepotrivita (frig, ploaie), dar cu inimile calde, multi copii, dar si veterani asteptau startul.

Si-am inceput sa alerg usor usor, avand inca picioarele intepenite dupa cei 42 KM de la Moeciu. L-am privit pe Bogdan cum o rupe la fuga, l-am salutat pe Alex, si am sperat sa nu ma impiedic pana la final. Am luat-0 direct prin balta de pe trotuar si deodata am inceput sa-mi simt umbra in spate. Am virat putin, sa las umbra sa ma depaseasca, dar umbra a virat si ea si si-a cerut scuze ca m-a calcat. M-am prins, un pusti statea in trena mea.

Am zis sa nu-l dezamagesc, dar simteam ca Eco inca nu se terminase.

La final pustiul a venit la mine si mi-a multumit ca l-am tras dupa mine, altfel era tentat sa renunte. De fapt, eu ii eram recunoscator; el ma impinsese de la spate.

Bogdan s-a duelat cu Hiroko, iar Alex a facut o cursa buna. Tombola n-a avut nicio treaba cu noi. Dar am plecat acasa cu o stare foarte buna.