Toate cursele de alergare montana au fost experiente deosebite si fiecare cursa de trail running sau maraton montan mi-a oferit satisfactii si momente unice. Cu toate acestea stiu clar ca nu sunt un suporter al sky running-ului, iar maratoanele montane produc la fel de multa suferinta cat si placere. Peisajele (atatea cat pot suprinde intr-o cursa parcursa cu sufletul la gura) si ideea in sine ca particip la un “maraton” (chiar daca distanta variaza de o cursa la alta) ma ajuta sa incep si sa termin cu ganbduri bune o astfel de cursa.

Totul se reduce insa la diferenta de nivel, si poate la tipul traseului (mai mult sa mai putin accidentat). Atat timp cat un traseu este peste 90% alergabil (pentru un alergator de valoare medie si cu pregatire medie),  ideea de trail running (sau alergare montana) are sens pentru mine. Evident nu tin sa schimb trendul. Dar cineva bine spunea ca se insista prea mult pe cursele dure  si lungi. E drept, fiecare maraton montan, are si o varianta scurta si mai lejera (Cros sau Semimaraton). In prima parte a lui 2013 am incercat si aceste variante scurte, unde m-am simtit mai in largul meu.

O astfel de cursa pe placul meu este Traseul Stanisoara in cadrul COZIA MOUNTAIN RUN. Editia a II-a a avut loc sambata, 6 Iulie 2013, peo  vreme buna pentru alergare. Ambele participari pe acest traseu (2012 si 2013) m-au facut sa simt cu adevarat placerea de a alerga la munte, pe carari sau drumuri pietruite, prin padure sau la adapostul copacilor. Ingredientele cele mai importante au fost distanta (21Km), diferenta de nivel (cca 700m), si o portiune de drum pietruit de semi-plat (cca 6Km). Este intr-adevar un traseu alergabil (95%) si fara probleme tehnice. Este exact ce inteleg eu prin trail-running. Permite mentinerea unui ritm foarte bun, fara a chinui organismul (evident, in situatia cand exista un antrenament minim). Este genul de cursa pe care il voi alerga cu mereu cu drag.

CMR 2013 -Traseul Stanisoara - Locul 2

Se pare ca nu numai traseul mi-a placut, ci si Locul 2 pe Podium. Fata de prima, editia, in 2013 am terminat cursa cu cca 3 minute mai bine (01:49:47). Fiind o cursa relativ scurta mi-am luat libertatea de a ridica ritmul (pe zonele de plat si semi-plat in special) si de a exploata cat mai mult coborarea. Astfel, placerea pura de a alerga se amesteca cu dorinta de a experimenta. Si a iesit foarte bine.

Si daca tot vorbim de experimentare, am avut ocazia pentru cca 30 de minute sa ma aflu in PC-ul de la Manastirea Turnu. A fost o placere  sa-i vad pe colegii alergatori de la tura lunga (30Km) la lucru. I-am “scapat” pe cei din fruntea cursei. Caci tare curios eram sa aflu (sa vad, mai exact) cum alearga pe final de cursa niste campioni.

Cozia Mountain  Run a fost un eveniment in scop caritabil. Sumele provenite din taxele de participare urmand sa ajute mai multe cazuri sociale. Felicitari participantilor si organizatorilor!