In ciuda pasiunii mele pentru alergare, principalul motiv pentru care mi-am dorit sa particip la Cozia Mountain Run a fost frumusetea zonei. In iarna am avut ocazia sa merg intr-o recunoastere a traseului si m-am convins ca nu se poate rata o asa cursa.

Pentru prima data de cand alerg la competitii, am ales proba mai scurta: Traseul Stanisoara (21 KM, 700m D+). Daca pana acum la intrearea: “La ce proba participi?”, raspunsul era invariabil: “Evident, la proba cea mai lunga”. E drept, intotdeauna aceasta proba mai lunga era distanta maratonului. De data aceasta proba lunga (si mult mai grea) a fost Traseul Cozia (30 KM, 1750m D+). Am preferat traseul mai scurt, stiind ca pot sustine un ritm destul de alert pe distante de pana la 25 de KM.

Locatia de Start/Finish a fost perfecta pentru un astfel de eveniment. Finalul celor 2 trasee a inclus un mic tur de parculet. Ambele trasee au trecut pe langa 2 manastiri: Turnu si Stanisoara. Foarte interesanta (si solicitanta pe coborare)  a fost prima parte a traseului, unde, din cauza vitezei, fiecare pas reprezenta o posibila capcana. Mare parte din traseu am  alergat alaturi de Alex Midvichi; insa in timp ce eu depuneam un efort consistent, el era in tatonare. Tot el a fost cel care pe coborarea spre Pausa m-a salvat de la o ratacire a traseului. De la Stanisoara, multumind Domnului pentru ca tocmai scapasem de urcare, am alergat singur pana aproape de final; am recunoscut insa bucata de traseu parcursa in iarna. Inainte de revenirea la Manastirea Turnu am parcurs “in sarituri” o bucata de traseu cu pietre (ceea ce mi-a reamintit de Olympus Marathon). La iesire din incinta Manastirii Turnu l-am reintalnit pe Ionut Purcea (incurcase traseul, pentru  a 2-a oara deja). Pe ultima parte de traseu (drum pietruit, plat) am gasit puterea sa accelerez. Stiam ca voi fi pe Podium si nu voiam sa termin la pas. Am ajuns la Finish pe Locul 2 (cu timpul de 01:51:31) – Primul Podium la Open , la un concurs de alergare montana.

Am petrecut cateva ore deosebite atat in concurs, dar si dupa cursa. Am asistat la sosirea concurentilor (multi dintre ei prieteni si cunoscuti). Dar cel mai impresionant moment a fost Concursul copiilor. De la inceput pana la sfarsit atmosfera a fost una aparte. Organizatorul a pus mult suflet, si asta s-a simtit. Mai mult, a reusit scoata in evidenta si valorile locale cum ar fi Ceramica de Horezu. Trofeele au fost reprezentate de farfurii (cu motive) lucrate manual. Iar medaliile au fost astfel de farfurii, in miniatura. Felicitari lui Tudor si Multumiri!

La acest eveniment am sustinut si o cauza – Proiectul “Sa redescoperim scoala”.