Uneori bucuria traita in timpul alergarii se re-simte mult dupa terminarea unui antrenament sau a unei competitii. Aceasta stare traita in timpul si dupa alergare era suficienta ca sa particip la un concurs sau altul. Numai ca, pe langa alergare ta proprie se pot intampla atatea lucruri frumoase, incat nu-ti poti inchipui in momentul cand te-a prins pasiunea.
Cozia Mountain Run este deja o competitie de suflet, organizata din suflet si pentru suflete. La Editia din am ales inca o data traseul Stanisoara (21Km), pentru profilul foarte alergabil. Ar putea parea o joaca, comparat cu traseul Cozia, insa cand alergi in continuu (urcare, coborare, plat) nu ajungi deloc proaspat la Finish.
Pe langa alergarea in sine si atmosfera deosebita am avut si alte bucurii. Alaturi de mine au fost sotia si fiul meu (ei au si participat, la traseul Turnu – 4Km). La competitie au ajuns si bunii mei prieteni: Alex Axon, Alex Paraschiv si Edi Tudor. Grupul nostru a fost completat de Andreea si Mimi (aflata la prima ei competitie de alergare montana si primul semimaraton, totodata). Bucuria lor de la final, a fost si bucuria mea. In plus, Pavel a fost recompensat de organizator (Pegas Triatlon Club) cu un premiu special: pentru cel mai tanar participant. As mai putea adauga si eu, ca mai toti participantii: pepenii de la final.
Cozia Mountain Run 2014 (5 Iulie) a fost o competitie mult asteptata. Ca de multe alte ori, pregatirea a fost mai mult sufleteasca. Cea fizica se intretine mai mult din amintiri. In plus (adica, un fel de minus), fata de anii trecuti, la ora start-ului aveam in picioare putine competitii montane. Stiind progresul multor participanti mi-era greu sa cred ca voi fi al 3-lea an consectiv pe Locul II, la open. Dar speram sa pot alerga cat ma tin picioarele si nu fie loc de regrete, la final. Si a s-a intamplat. Prima urcare am facut-o mai “batraneste” , dar sustinut, iar coborarea a fost “zbor”. E drept, am deviat culoarul de zbor, dar GPS-ul lui George Enescu ne-a salvat pe amandoi. Mult asteptata urcare pe drumul forestier (semi-plat) nu m-a ajutat sa recuperez locuri, dar finalul ei m-a ptins din nou la turatie maxima. Pe ultimii 6 Km (de la M-rea Stanisoara la finish, via M-rea Turnu, n-am mai simtit ca zbor, dar m-am bucurat de traseul superb (fie el, doar prin padure). Am apelat la viteza maxima, doar epntru a mai castiga un loc in clasament si pentru a-mi pastra avansul fata de urmaritori.
Am terminat CMR pentru a 3-a oara, cu senzatia minunata in suflet. Dar si pe Podium la categorie de +33. Abia locul 7 la Open, cu un timp similar celui din 2012 (1h52). Foarte multumit am fost, in contextul dat. I-am asteptat la Finish pe toti cei mentionati mai sus pentru ca bucuria sa fie maxima. Dupa Premiere am plecat spre Brasov, pentru Brasov Triathlon (6 Iulie).
M-am bucurat poate mai putin (ca timp, nu ca si intensitate) de atmosfera generala, dar am avut propria noastra atmosfera (familia si prietenii). O noua competitie in familie, o noua “alergare” montana pentru Pavel. Carevasazica, o noua poveste (ce va ramane nemuritoare) in sufletul meu am trait-o si am “scris-o” la Cozia Mountain Run 2014. Multumesc Pegas! Multumesc Tudor!
